Din când în când
mă mai primesc în vizită,
nu discutăm mare lucru,
nu folosim niciodată oglinda
în același timp,
nu vorbim despre lungă călătoria noastră
și despre copilărie,
stăm așa
ca babele la poartă
și așteptăm o ciurdă despre care
nu știm dacă a plecat
sau dacă trebuie să se întoarcă…