Etgard Bitel 
În rezoluția aprobată vineri, 30 decembrie 2022, de Adunarea – formată din 193 de națiuni –, aceasta din urmă a făcut apel la Curtea Internațională de Justiție, cerând acesteia să intervină în conflictul israeliano-palestinian. Această rezoluție promovată de palestinieni a fost adoptată cu 87 de voturi „pentru”, 26 de voturi „împotrivă” și 53 de abțineri.
Aceasta este știrea promovată de majoritatea agențiilor internaționale de presă.
Că ONU și organizațiile sale nu mai sunt de mult obiective (au fost vreodată?) nu mai este o noutate, dar poziția antiisraeliană se întărește pe zi ce trece. Nu merg mai departe de șapte ani și iată ce am găsit: din 2015, Adunarea Generală a adoptat 140 de rezoluții prin care condamnă Israelul, în special pentru tratamentul acordat palestinienilor, relațiile sale cu națiunile învecinate și alte presupuse abateri. În aceeași perioadă, a adoptat 68 de rezoluții împotriva altor țări, a menționat UN Watch.
Și ca să fie masa completă, UNESCO declara la 13 octombrie 2016 că Muntele Templului și Zidul de Vest (Zidul Plângerii), rămas după distrugerea celui De Al Doilea Templu, nu au nicio legătură cu poporul evreu și cu iudaismul. Ceea ce este interesant este că arheologi trimiși în misiune de UNESCO au găsit vestigii ale celui De Al Doilea Templu pe locul respectiv.
Dacă ne referim doar la anul 2022, vom vedea o situație și mai interesantă: Adunarea Generală a ONU a adoptat mai multe rezoluții împotriva Israelului decât împotriva tuturor celorlalte națiuni combinate, promovând ceea ce observatorii spun că este o concentrare continuă și disproporționată asupra statului evreu în cadrul organismului global.
Astfel, Adunarea Generală a aprobat anul trecut 15 rezoluții anti-Israel, față de 13 care critică alte țări, potrivit unui raport realizat de grupul de monitorizare pro-Israel UN Watch.
Rusia a fost în centrul a șase rezoluții de condamnare a invaziei Ucrainei. Coreea de Nord, Afganistan, Myanmar, Siria, Iran și Statele Unite au fost vizate de câte o rezoluție.
Nu a fost adoptată nicio rezoluție împotriva Arabiei Saudite, Chinei, Libanului, Turciei, Venezuelei și Qatarului, țări cu situații slabe în domeniul drepturilor omului sau implicate în conflicte regionale.
Israelul va fi acuzat la Haga de „comportament inuman” în „teritoriile ocupate”.
Haideți să vedem la ce se poate referi expresia „comportament inuman”.
Trupele israeliene se găsesc dislocate în Cisiordania și acolo veți putea întâlni situații pe care nicio armată din lume nu le-ar accepta: fete de 14-15 ani se apropie de soldați israelieni, îi scuipă și îi pălmuiesc, se filmează și apoi postează eroic pe rețelele de socializare și pe Youtube, iar soldații nu au voie să reacționeze în niciun fel. Vă imaginați ce s-ar întâmpla dacă un asemenea soldat ar ridica mâna asupra unei fete? Ar lua foc toată media internațională.
Până în 2005 Israelul a ținut sub ocupație și Fâșia Gaza.
În urma victoriei militare asupra coaliției arabe din Războiul de șase zile (5-10 iunie 1967), Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania.
În Războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat încetării mandatului britanic de ocupație în Palestina și deciziei ONU de împărțire a Palestinei între evrei și arabi, armata egipteană a ocupat Fâșia Gaza, ale cărei hotare au fost definite pentru prima oară în documentele armistițiului dintre Egipt și Israel din 1948. Fâșia Gaza s-a aflat sub ocupație egipteană până la Războiul de Șase Zile (în iunie 1967), când a fost ocupată de Israel.
Pe 15 august 2005, forţele armate israeliene au început să-şi retragă posturile şi cele 21 de colonii din zonă. Acţiunea ar fi trebuit să readucă pacea. Premierul Ariel Sharon a promis că regiunea va deveni mai sigură dacă armata se va retrage din teritoriile ocupate în 1967.
De atunci, din Fâşia Gaza sunt lansate în continuu rachete către Israel. În plus, guvernul de la Ierusalim a dorit să dea un impuls, printr-o iniţiativă proprie, presiunii internaţionale privind soluţionarea conflictului din Orientul Mijlociu. Planul premierului Sharon s-a impus în faţa opoziţiei venite chiar din interiorul formaţiunii sale, Likud. Zeci de mii de oameni au protestat atunci faţă de intenţiile lui Sharon.
Sigur că Israelul face raiduri în fiecare noapte în Gaza căutând teroriștii care au comis atentate în Israel. Nu am să vă spun că soldații israelieni sunt „fete mari”, dar nu veți auzi de niciun viol sau de uciderea unor copii nevinovați. Apropos de copii, palestinienii îi scot în față cu pietre și apoi strigă că soldații israelieni se comportă inuman atunci când duc la poliție copii de 15-16 ani cărora, bineînțeles, apoi le dau drumul.
Tot despre „comportamentul inuman” al Israelului este vorba și atunci când femei din Gaza nasc în Israel sau cetățeni din Gaza se tratează de cancer în Israel.
Despre comportamentul inuman al Israelului în Cisiordania, având în vedere că armata israeliană se găsește dislocată în zonă, putem vorbi mai mult.
Vă spuneam mai sus despre fete care scuipă și pălmuiesc soldații fără ca aceștia să ia vreo atitudine, dar trebuie să vă spun și despre copii hrăniți de soldați israelieni și despre ambulanțe israeliene care evacuează bolnavi palestinieni în Israel.
Dar a cui este Cisiordania?
Cisiordania ( engleză: West Bank) este un teritoriu aflat pe malul drept al râului Iordan. Pe majoritatea acestui teritoriu își exercită autoritatea de facto guvernul laic al Autorității Naționale Palestiniene (Regiunea Autonomă Palestiniană), o entitate prestatală arabă sunnită semiindependentă și separată teritorial și politic de guvernul Hamas din Fâșia Gaza. O parte din teritoriul Cisiordaniei cuprinde enclave cu așezări sau colonii agricole și urbane israeliene. În ultimii ani, se duc, cu tărăgănare, tratative israelo-palestiniene pentru reglementări teritoriale și definitivarea situației politico-administrative.
După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, rezoluție respinsă de statele arabe, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6 armate arabe care au invadat Statul Israel nou-format.
Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe – pentru alipirea de Iordania – toată zona de vest a Iordanului (Cisiordania) și Ierusalimul, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948 și a fost singura, dintre toate armatele arabe invadatoare, care a izbutit să-și execute sarcinile în marea lor majoritate.
Guvernul Transiordanian a ratificat această unificare cu palestinienii la 7 decembrie 1948, iar la 13 decembrie Parlamentul transiordanian a votat pentru transformarea «Transiordaniei» în «Regatul Hașemit al Iordaniei», iar regele Abdullah a devenit „Rege al Iordaniei”.
Așa cum am văzut mai sus, și Cisiordania a fost cucerită de Israel în urma Războiului de șase zile, iar atunci când gruparea teroristă Hamas a câștigat alegerile în Fâșia Gaza, Israelul a acceptat ca guvernul Autorității Naționale Palestiniene să se stabilească în Cisiordania sperând la o cooperare și încheierea unei păci rezonabile. În loc de asta, guvernul de la Ramallah, condus de Abu Mazen, vrea să trimită Israelul la judecata Curții Penale de la Haga.
Vorbind despre cele două regiuni populate de palestinieni, Fâșia Gaza și Cisiordania, observăm că, de fapt, una este a Egiptului și cealaltă a Iordaniei, și nicidecum a vreunui stat palestinian care nu a existat în istorie, dar cele două state refuză să-și primească teritoriile înapoi promovând, de facto, existența a două entități palestiniene. Nu pot să le spun state pentru că existența unui stat presupune foarte multe condiții de îndeplinit și de aceea nu înțeleg cum reprezentantul Autorității Naționale Palestiniene la ONU are în față eticheta „State of Palestine” și o sumedenie de țări găzduiesc ambasade ale acestui stat-fantomă.
Revenind la Haga, este absolut sigur că peste un an sau doi Israelul va fi condamnat „cu mânie proletară” pentru că le dă celor din Fâșia Gaza curent electric și apă, iar celor din Cisiordania, asistență medicală la cel mai înalt nivel.
Noroc că asemenea hotărâri nu au decât un impact moral de care foarte multe țări nu se vor împiedica.
