Sergiu Crăciun Te văd în zare, pe cărări;
Ești tu, chiar Moș Crăciun!
În casa mea, cea plină de urări,
Veni-vei de Ajun?
Noi așteptăm să cadă iar
Petale albe, argintii…
Ca-n drumul tău să lași câte un dar
Și noi ți-om mulțumi!
Sunt pline străzile de noi –
Fugim, cătând, sau ce…?!
Zăpadă nu-i, e plin iar de noroi
Și vine Moș Crăciun.
Opriți-vă din timpul ne-ndurat
Și admirați câte un zâmbet!
Copii, prin sat la colindat;
Să le-ascultăm vestitul!
Îndemnul Tău de mii de ani
Noi să-l purtăm mereu!
E în zadar ca doar acum
Să lupți ca un erou!
Ce veselie pe aici,
Copii’ scrisori adună!
Noi le trimitem – și-un răspuns
Sperăm că o să vină!
Din vârful unei turle,
Coboară câte-un nor…
Dansează îngerii din cor,
Colindă ei și noi, e-Agiunul!
Nu-ți cer nimic să-mi dai!
Sunt bine, sănătos…
Tu vino, sari din Rai
S-ajuți un păcătos!
Tu moșule, oriunde-ai fi,
S-oprești la nevoiași,
Iar nouă să ne lași
Îndemn să fim mai buni!
Mirosul cald de Sărbători –
Crăciunul vine-aici.
Desaga-i plină de covrigi;
Din suflet, Pruncul ne privește.
Nu-i nins, doar brazi împodobiți,
Vestesc a Lui Minunea.
Coboară-n noi și în abis,
O rază de speranță!
Cu toții să strigăm în cor:
Ajută-ne, o, Doamne!
Un semn trimite-ne pe-un nor…
Mulți ani, mulți ani, cântare!
