Un păcat mic

Acesta este un păcat mic, zice tânărul, rob sieși — și-și
ridică, deasupra capului, cuțitul
însângerat, după ce și l-a înfipt în inimă și l-a scos
icnind, căzut în
genunchi. În fața oglinzii dulapului. Ce
am vrut să demonstrez cu asta, Moșule? Linge
sângele de pe cuțit, „are gust bun”. E o dovadă de iubire.
Aici, unde domnesc plecăciunile pe
covoare roșii. Fapta mea vine din trecutul mai îndepărtat,
care mocnește sub cenușă. Matale
știi toate aceste lucruri mai bine ca mine: te rog, deschide
fereastra! În duh.

Moșul își face cruce: ești martor la întoarcerea
ciocârliilor acum, fiule, către cine vrei să te îndrepți? Oprit
la lumina tremurătoare a unei candele.
Ciocârliile te vor călăuzi, oricum, greșit — trei zile
mai târziu. Să trimiți o telegramă,
dacă ajungi, în genul:

„Am sosit la Moscova, totul e bine”.