George Vigdorovits A început galopul fulgilor
spre sinele înghețat.
Plutesc fantome reci
pe cerul încremenit de spaimă.
O cernere albă de minciuni divine.
Cohorte de pași anonimi
purtați printre troiene de sânge
își urmează destinul tragic,
acum, când afară ninge.
Ninge cu semnele ciudate
ale unei istorii la răspântii.
Suflă vânturi reci și contrarii,
aici, la sărutul dintre fruntarii.
Clipe vechi, roase de molii
se-ntorc în cadență
de prin dispărute imperii.
Atac al trecutului la baionetă,
pentru reînvierea unei temute istorii.
Gem amintiri, ard memorii,
falși idoli fac saturnalii.
Acum, aici, pentru a câta oară
își înveșmântă inima Carpații
cu o tristețe străveche, atât de albă….
