Călin Vlasie Au trecut 35 de ani de la moartea Danei Dumitriu…
(n. 9 septembrie 1943, București – d. 10 octombrie 1987, București)
Aproape necunoscută azi, Dana Dumitriu a fost marea prozatoare a anilor 1970-1980.
PROZĂ: Migrații, nuvele, 1971
Masa zarafului, roman, 1972
Duminica mironosițelor, roman, 1977
Întoarcerea lui Pascal, roman, 1979
Prințul Ghica, roman istoric, 1982-1986
ESEURI: Ambasadorii sau despre realismul psihologic, 1976
Introducere în opera lui C.A. Rosetti, 1984
Am cunoscut-o mai bine în ultimele săptămâni de viață. Venise pentru o mică vacanță la Pitești unde avea o prietenă devotată, poeta Otilia Nicolescu. Acolo am vizitat-o într-o zi și i-am dat spre lectură manuscrisul volumului meu de poezie următor, „Întoarcerea în viitor”.
O știam din primii ani al Cenaclului de Luni. Pe atunci era căsătorită cu Nicolae Manolescu. Îmi cunoștea placheta „Neuronia” din 1981 și „Laboratorul” din 1984. Stabilisem să ne revedem joia următoare, adică peste o săptămână, după ce terminam programul meu de psiholog clinician din Laboratorul de Sănătate mintală. Joi însă nu am mai găsit-o la Otilia. Fusese dusă, cu o zi înainte, în urgență cu Salvarea la București – o criză de pancreatită severă nu putuse fi rezolvată la Spitalul județean din Pitești. Peste câteva zile avea să se sfârșească într-un spital din București. Absolut năucitor. Nu apucasem să vorbesc nimic cu ea despre poeziile mele și, mai grav, singura copie a manuscrisului meu era la ea…
Înainte să moară, și-a mai găsit timp să-i spună Otiliei că în bagajul ei se află manuscrisul meu și că o roagă să mi-l aducă… „Întoarcerea în viitor” a apărut abia în 1990, la Editura Litera, condusă pe atunci de Ion Bogdan Lefter. De câte ori deschid acest volum, am întotdeauna senzația atingerii manuscrisului de mâinile fine ale Danei Dumitriu.
