Iar nu mă cred

Tu vorbești, Doamne,
ca și mai-nainte,
în mine,
în șoapta mea,
în gîndul și fapta mea.
iar eu, în loc să te văd,
urlu
pironită-ntr-o cruce
(nu a mea
ci a jurului şi-mprejurului meu
despicate-n răni
și-n tăceri neguroase)
și realizez că
EU sînt EL dinspre minus infinit
iar în oglinda asta
în care privesc dinspre înlăuntru,
șoaptele tale, Doamne,
par rătăciri.