Amalia Ioachim 
– DEBUT –
Pentru început, aș vrea să propun un joc de imaginație: lumea miturilor în filele scrise de consacrații noștri autori români, cu precădere în cele din timpul perioadei interbelice.
Putem observa fără vreun impediment evident faptul că, deși a fost și este exploatată extrem, literatura română din perioada interbelică, pe măsură ce este mai „disecată” și mai expusă analizei, își transformă și își dezvoltă semnificațiile, fiind o resursă nesfârșită de informații și teme de gândire, de formare a unor conexiuni, mai ales datorită caracterului său proteic, perioada interbelică rămânând acea „frumoasă necunoscută”1 a literaturii românești.
Literatura interbelică românească are, din fericire, una dintre cele mai prestigioase calități, aceea de a se mula după ideile și concepțiile cititorului, indiferent de poziția acestuia față de carte (fie că vorbim de un elev de clasa a VII-a ori de un mare critic, ambii îi găsesc romanului însemnătăți diferite, relevante pentru fiecare din ei la momentul citirii cărții) și mereu acest fapt a reușit să construiască o punte între semnificațiile deja exploatate și cele mai noi și mai neobișnuite idei de abordare, evoluția interpretării fiind un liber arbitru al minții fiecărui suflet ce se conectează cu aceasta.
Pentru a deschide imaginația cititorului și gustul pentru aceste relații dintre antichitate și interbelic, voi prezenta o astfel de legătură, privind un Orion redescoperit.
În Steaua fără nume ne întâlnim cu o lume a antitezelor, în care Marin Miroiu se detașează, prin lecturile sale, de planul terestru, cercetând semnificații cu privire la sine, dar și la celelalte personaje în constelații, în bolta cerească, acolo de unde pare să fi alunecat, pentru un interval foarte scurt de timp, o perioadă ce trece ca o clipă, Mona.
Fără nicio îndoială, protagoniștii și acțiunile din scrierile lui Mihail Sebastian sunt puternic simbolizate și atunci, la fiecare schimb de replici, spectatorul are obligația de a cerceta sensurile, temele și semnificațiile camuflate în spațiile dintre cuvinte. Sebastian ajunge să insereze în opera Steaua fără nume unele tipuri stereotipice întâlnite în operele dramatice și să graveze tipuri de personaje ce sunt făurite cu scopul de a produce un efect comic, lipsit de puncte culminante flamboaiante, asemănătoare celor prezente în operele literare dramatice ale lui Ion Luca Caragiale.
În această piesă, demiurgul expune povestea unui nefericit pe nume Marin, ce își achiziționează un atlas al cerului din toți banii săi, chiar dacă rămâne în urmă cu anumite plăți pe care le are de făcut. În aceeași seară, din tren coboară o necunoscută frumos îmbrăcată și aranjată. Prin prisma mai multor conjuncturi, aceasta îl însoțește la locuința lui, unde au timp să se descopere și să discute despre viziunile fiecăruia despre viață. Profesorul este un om conținut, mai ales față de societatea în care trăiește, în universul său personajele fiind foarte aspre, vecinii, colegii acestuia judecând pe oricine, pentru orice. Spre deosebire de el, Mona este o vedetă ce se învârte în lumea banilor, a cazinourilor și a balurilor, iubitul său întreținând această mască de modernitate și mondenitate a Monei, mască deoarece vedem că ea este, de asemenea, capabilă să aibă emoții adânc pătrunse în suflet, însă preferă într-un final să se întoarcă la viața ei, lăsându-l pe săracul profesor cu speranța că poate se vor mai vedea, lucru care este clar imposibil.
Dacă Mona este superficială și pentru ea primează banii, vedem cum discuțiile profunde cu Marin îi schimbă percepția, simțindu-se relaxată în acest context, în acest loc aproape rural, acest lucru reieșind cu subtilitate chiar din vorbele sale: „GRIG: După cum vezi. Eu totdeauna te găsesc. / MONA: Cine știe? Poate că de astă dată… nu…”2.
În finalul operei, profesorul dă acelei stele numele necunoscutei, însăși Mona fiind ca o stea în lumea lui.
Asemenea zeiței Artemis, profesorul își denumește steaua după numele persoanei de care este îndrăgostit, locul ființei iubite având nevoie să se ridice fizic la nivelul sentimentelor amărâtului, iar singura poziție care merită să fie ocupată de aceste ființe îndrăgite este aceea din cer, acolo unde nimeni și nimic nu le poate atinge și, cel mai important, rangul acesta le permite pătimașilor să își admire cu desăvârșire iubiții.
O altă similitudine între personajul din Steaua fără nume și mitul lui Orion și Artemis constă în faptul că niciunul dintre ei nu iubește carnal, dragostea lor fiind platonică, ei fiind cei ce iubesc profund, iar cei ce ajung să ocupe loc în spațiu gândind mult mai superficial. Din păcate, în ambele cazuri, se întâmpină „Aceeași glumă mereu: Privește… dar nu atinge! Atinge!… Dar nu gusta! Gustă… dar nu înghiți!”3, atât Artemis cât și dascălul priponindu-se în poziția inițială, doar aceea de a privi și niciodată mai mult, iar toate aceste lucruri, evident în cazul lui Artemis, se întâmplă la comanda unei zeități, unei forțe divine, a lui Zeus, sau a destinului…
„Aventura asta ridicolă, care se numește viața noastră, se repetă altfel, de la început, sub același cer, dar cu alt noroc. Poate că acolo tot ce e aici greoi și apăsător devine ușor, tot ce aici e întunecat și opac devine luminos și transparent. Tot ce încercăm fără să izbutim nici pe jumătate – gesturile noastre zadarnice, visele noastre căzute – tot ce am vrut să cutezăm și n-am cutezat, să iubim și n-am iubit, tot, tot se împlinește, se simplifică, se împarte.”4 Și astfel putem ajunge la concluzia că omul ce trăiește intens facilitează drumul persoanei iubite, făcând-o să nu sufere, urcând-o acolo unde poate rămâne neschimbată de lume și de timp, între stele, de unde poate să fie doar admirată și iubită, nu atinsă, nu calomniată, atât Orion, cât și Mona rămânând neschimbați, ocupându-și locul de cinste în inimile persoanelor de care sunt iubiți.
NOTE
1 Carmen Mușat, Frumoasa necunoscută. Literatura și paradoxurile teoriei, editura Polirom, București, 2017
2 Mihail Sebastian, Teatru, Editura Cartex, București, 2020, p.197.
3 Pact cu diavolul, film cu Keanu Reeves, Al Pacino și Charlize Theron, regizor Taylor Hackford, https://filmehd.se/the-devils-advocate-pact-cu-diavolul-1997-filme-online.html, accesat la data de 19 ianuarie 2022.
4 Mihail Sebastian, Teatru, ed.cit., p. 185.
