Forsyte Saga și autorul ei

Născut într-o familie de jurişti a căror bunăstare era pe fiecare an mai prosperă, John Galsworthy (14 august 1867 – 31 ianuarie 1933) a avut şansa să nu fie preocupat de partea materială a vieţii şi astfel să fie liber să studieze, să afle şi să experimenteze. Cum o carieră în afaceri nu i-a trezit prea mult interesul, este îndrumat spre studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford; este chiar primit în barou, dar curând va părăsi această profesie.

O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiariazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor.

Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904, cu romanul The Island Pharisees („Insula fariseilor”), care are parte de o primire obișnuită. Va cunoaşte succesul cu cea de-a doua lucrare: The Man of Property (1906). Anii 1920 până în 1928, vor fi consacrați redactării cronicii-fluviu a familiei Forsyte: mai întâi Forsyte Saga și apoi O comedie modernă, două trilogii în care Soames este figura dominantă. (serie ecranizată cu mare succes de televiziune)

Eric Porter în Soames

Fondează în 1921 Clubul PEN, celebra asociație internațională de scriitori, cu sediul la Londra, devenindu-i primul președinte, iar „„pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte”, devine, în 1932, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

Diagnosticul unui Forsyte

– Un Forsyte, răspunse tânărul Jolyon, nu este un animal rar. Sunt sute printre membrii acestui club. Cu sutele sunt și afară, pe străzi: îi întâlnești oriunde te-ai duce!
– Dă-mi voie să te întreb: după ce îi recunoști? spuse Bosinney
– După simțul lor de proprietate. Un Forsyte privește lucrurile prin  prisma spiritului practic – s-ar putea spune cu bun-simț – iar un punct de vedere practic se întemeiază pe instinctul de proprietate. Un Forsyte, după cum vei vedea, nu se dă de gol niciodată.
– Glumești ?
Tânărul Jolyon clipi din ochi.
– Nu prea. Fiind eu însumi un Forsyte, n-am dreptul să vorbesc. Eu sunt un fel de corcitură; dar în ceea ce te privește pe dumneata, nu se poate face nici o confuzie. Între dumneata și mine este aceeași deosebire ca între mine și unchiul James, care este specimenul perfect al unui Forsyte. El are un instinct de proprietate extrem de dezvoltat, în timp ce dumitale îți lipsește cu desăvârșire. Dacă n-aș fi eu între dumneavoastră, ați părea fiecare dintr-o specie cu totul diferită. Eu sunt trăsătura de unire. Suntem cu toții, sclavii proprietății, și admit că este vorba numai de puterea cu care suntem legați de ea. Eu numesc ”Forsyte” omul care, în mod manifest, este în mai mare măsură decât alții sclavul proprietății. El știe ce este un lucru bun, știe ce este sigur, iar atașamentul lui față de proprietate – fie că e vorba de neveste, case,  bani sau reputație – este pecetea lui caracteristică.
– Ah, murmură Bosinney, ar trebui să brevetezi acest cuvânt.
– Mi-ar place să țin o conferință despre ”Însușirile și concepțiile unui Forsyte”! Acest mic animal este scos din fire dacă vreunul din speța lui îl găsește ridicol, dar nici nu-i pasă dacă râde de el o făptură străină (dumneata sau eu). Cu miopia lui ereditară, nu recunoaște decât  persoanele din specia lui, cu carapacele respective, în mijlocul cărora își  duce traiul liniștit bazat pe concurență.
– Vorbești despre ei ca și cum ar constitui jumătate din locuitorii Angliei, spuse Bosinney.
– Așa și este. Ei sunt jumătate din Anglia, și încă jumătatea cea mai bună, jumătatea sigură, jumătatea cu trei la sută (rata dobânzii), jumătatea pe care te poți bizui. Grație averii și certitudinii lor există restul lumii; jumătatea aceasta face posibilă arta dumitale, literatura, știința, chiar și religia. Fără acești Forsyte, care nu cred în nici unul din aceste lucruri dar profită de toate, unde am ajunge ? Dragul meu domn, acești Forsyte sunt mijlocitorii, negustorii, stâlpii societății, pietrele de temelie ale convențiilor sociale, ei reprezintă tot ceea ce este admirabil!

(„Forsyte Saga”, traducere Henriettei Yvonne Stahl)

Imagini de pe luxuryreading.com

Imagine cover: Eric Porter în rolul lui Soames Forsyte și Nyree Dawn Porter în Irene