Gabriela Feceoru 
s-a așezat umbra peste vechile povețe
ce m-a-ndemnat umbra nu mai e valabil
în lumea schimbărilor
în lumea spionilor
am umplut gropi comune
cu trupurile celor învinși
mi-au astupat versurile
cum astupă plăcuțele inscripționate
dacă vor veni noaptea să mă ia
știu că nu-mi pot lua
și inima
o inimă pe care n-a înțeles-o nimeni
o inimă care atârnă pe umerii tăi
ca o bucată de baclava în gura unui lup tânăr
o inimă pe care nu a înțeles-o nimeni
rătăcirea în piața cu flori.
