curaj

când toate vocile tac
se ridică numai cadre de fier
din când în când
cortina mea e suspendată
în grădini de aur

nu mă sperie nimic
cum nu m-a speriat nici în trecut
și dau curaj tuturor celor care
ca mine
au călcat în mii de pași

fiecare moarte și fiecare apus
strâng din dinți și mă fac că nu aud
fiecare flamă înghite o aparență
și tot ce contează e un cub clădit să rămână

acolo tu spui eu spun
o perdea de ciori peste mașină
acoperă cerul albastru
cu păsări

curaj
drumul tău spre tine
nu e deloc pavat
șterge-ți tălpile când ajungi la destinație

salută-ți trecutul.