QUO VADIS BRICS (II)

Vă relatam săptămâna trecută despre extinderea din punct de vedere economic a BRICS.

Fără să fiu un fan al alianțelor politice sau militare (cred că NATO trebuia desființat odată cu Tratatul de la Varșovia, iar UE este de fapt o colonizare a țărilor mici și mijlocii din Europa), încerc să fiu obiectiv și să vă relatez astăzi despre extinderea militară a BRICS, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze mai mult.

Pe 29 iulie 2022, a luat sfârșit supremația militară a „lumii civilizate”, a „Planetei Mici”.

Cea mai mare alianță militară a tuturor timpurilor – cum se intitula până mai ieri NATO – a devenit mică, asemenea „Planetei” pe care o deservește (sic!).

Asta înseamnă că, pe cale diplomatică, independent de situația de pe frontul ucrainian, Rusia a înfrânt NATO:

„Am semnat azi aderarea Rusiei la o alianță largă militară defensivă alcătuită din 12 țări: Rusia, China, Iran, India, Kazahstan, Uzbekistan, Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Siria, Brazilia și Venezuela”, a declarat ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, în briefing-ul de după semnarea acordului de la New Dehli, conform agenției de presă TASS.

Cu alte cuvinte, BRICS și-a tras armată!!!

Să vă explic ce înseamnă asta din punctul de vedere al populației fiecărui stat semnatar:

China – 1 412 600.000

India – 1 394 640.000

Rusia – 145 478 097

Iran – 85 641 800

Kazahstan – 19 185 024

Uzbekistan – 35 438 573

Azerbaijan – 10 156 366

Armenia – 2 967 900

Belarus – 9 349 645

Siria – 18 276 000

Brazilia – 215 007 000

Venezuela – 28 435 943

Și e doar începutul…

Adică 3,377 miliarde de oameni de pe planetă (până acum!) și-au făcut o armată. Asta înseamnă mai mult de un miliard de bărbați încorporabili sub arme – aproape cât toată „Planeta mică”. Căci „întreaga lume civilizată”, adică SUA + UE + UK + Canada + Australia + Japonia, are o populație, conform ultimelor statistici, de maxim 1,126 miliarde oameni… adică „Planeta mică” are o populație încorporabilă sub arme de maximum 400 milioane, adică o treime din armata „Planetei Mari”.

Îmi veți spune că numerele astea nu contează, că tehnologia… ba contează! Soldații de pe câmpul de luptă, numărul și dârzenia lor contează! Și nu vă trimit în istorie la Termopile… ci anul trecut, în Afganistan.

Dar, apropos de număr, în 1968, după ce URSS invadase Cehoslovacia și Ceaușescu se temea că el este următoarea victimă, circula o glumă (Si non e vero e ben trovato) care spunea că „tovarășii chinezi” declaraseră că „atunci când primul soldat rus va intra în România, ultimul bucătar chinez va sta în fața lor cu polonicul”.

În plus, China, Rusia, India și Iranul au și cercetare, și fonduri, și resurse umane, așa că…

Dar chiar mai important decât tehnica și numărul soldaților este amplasamentul acestora. Este motivul pentru care de la mijlocul secolului XX SUA și-a consolidat supremația militară prin intermediul marinei militare, mai exact a portavioanelor, care le permiteau să fie „acasă” pe orice ocean al lumii.

Uite că actuala alianță militară a BRICS este și ea „acasă” în toate oceanele: din Oceanul Pacific până în Atlantic, din Oceanul Arctic până în Oceanul Indian… în Marea Mediterană, în Marea Chinei, în Marea Neagră, Marea Baltică, în Marea Barents…

Să nu uităm că, de la începutul anului (ca o coincidență), China își construiește o bază militară în insulele Solomon, situate în imediata vecinătate a Australiei.

Cu alte cuvinte, ei sunt prezenți în toate oceanele și mările lumii, fără portavioane… pentru că au casă peste tot.

Dacă nu mă credeți, uitați-vă pe hartă!

„Alianța a fost semnată azi la New Dehli și prevede exerciții militare defensive comune pe teritoriul nostru, al Iranului și al Venezuelei. Pe viitor, alianța își va găsi un nume, un deziderat si mai multe obiective. Alianța reprezintă, într-o oarecare măsură, „noua ordine mondială”, fiind o contrapondere la NATO. Lumea a devenit bipolară, și noi, Federația Rusă, trebuie să asigurăm securitate popoarelor mici și înlăturarea influentei negative NATO împreună cu partenerii noștri. Rusia are datoria morală de a pune lumea pe un alt făgaș, cel al normalității și respectului între popoare și eliminarea colonialismului actual asupra popoarelor mici sub orice formă”, a spus Lavrov.

Din ce spune Lavrov putem înțelege că a apărut noul pacificator? A apărut noul „tătuc” al popoarelor?

Asta înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, sfârșitul erei portavioanelor, cea mai de temut armă a SUA (și nu rachetele nucleare, așa cum s-ar fi putut crede)!

Urmările vor fi acelea pe care vi le-am zis deja, dintre care cea mai importantă va fi sucombarea actualului Sistem Monetar Internațional – căci fără supremația forței militare și cu o economie rămasă fără resurse și fără mână de lucru ieftină, dolarul nu va mai rezista mult ca unică monedă de referință.

Și de aici sfârșitul. Sfârșitul dominației SUA.

Și uite cum clasa politică a SUA a reușit ca în mai puțin de un an de la retragerea din Afganistan să piardă complet de sub control lumea.

Căci, oricât s-ar chinui propaganda să ne explice, un lucru e clar: SUA a pierdut războiul pe care l-a dus timp de 77 ani cu lumea, indiferent ce se întâmplă în Ucraina, devenită doar ultima bătălie purtată de SUA în calitate de hegemon al lumii…

Războiul mare e pierdut deja!

SUA a pierdut!

De unde cred că începe să fie rațională teama unei conflagrații nucleare. Căci sunt îngrozit de ideea ca, din disperare, actualii conducători ai SUA împreună cu unele țări NATO să nu încerce orice pentru păstrarea supremației lor.

De unde și provocarea cu vizita lui Pelosi în Taiwan, percepută de China ca un act de agresiune. Da, alergăm pe o muchie de cuțit…

Este bine să înțelegem că criza energetică și economică în pragul cărora se află „bătrânul continent” sunt cele mai mici riscuri pe care hegemonul de mai ieri al întregii lumi este gata să le „asume” în numele și pentru Europa… de la distanță. Foamea și frigul cetățenilor europeni din iarna ce va să vină sunt un preț mic pentru SUA în zbaterea agonizantă a ei… preț care mai e și plătit de alții! Nici măcar perspectiva nucleară nu este pentru Washington la fel de rea precum pierderea statului de „Șef al lumii”, „Jandarm al Planetei”, de… „cel mai puternic stat al lumii”!

Căci nimic nu e mai periculos decât disperarea. Iar acum SUA sunt într-o stare disperată, iar disperarea politicienilor de la Washington este atât de mare, încât vor fi gata să arunce întreaga lume în crize și războaie. E tot ce mai știu să facă: războiul, căci „Pax Americana” a dispărut odată cu renunțarea și a spoielii de identitate „culturală” pe care această țară a avut-o vreodată. Or, în imposibilitatea de a consolida victoriile militare cu modele culturale, singura soluție rămâne „războiul permanent”. Un război pe model „troțchist”, un război continuu, care doar își mută teatrul de desfășurare dintr-o țară în alta, de pe un continent în altul. „Războiul permanent” este probabil ultima doctrină reală aplicată de SUA în lume.

După înfrângerea rușinoasă în războiul de 20 de ani din Afganistan, SUA a descoperit într-adevăr disperarea. Disperare observată și speculată de inamicul tradițional al SUA, Rusia, care, la 6 luni de la retragerea din Afganistan (probabil că nu mulți au observat că invadarea Ucrainei de pe 24 februarie 2022 a avut loc la doar 6 luni și 2 zile de la anunțul oficial al retragerii SUA din Afganistan, anunț făcut de Biden pe 22 August 2021!!!) a declanșat o nouă provocare: a invadat aliatul informal și terenul de joacă al SUA din estul Europei, Ucraina.

Mișcarea lui Putin, o mișcare abjectă și sângeroasă din punct de vedere uman, însă de o eficiență cinică dar maximală în domeniul politicii internaționale, a fost la rupere, căci știa că SUA vor pune totul la bătaie în războiul din Ucraina, pentru simplul motiv că o a doua înfrângere în decurs de un an e o umilință cu neputință de îndurat, o umilință mare precum extincția celui mai mare imperiu cunoscut vreodată de lume, primul și singurul Imperiu Unic Global de până acum.

Iată de ce Europa trebuie să realizeze că sacrificarea ei și a popoarelor europene pe altarul hegemoniei mondiale este absolut acceptabilă din punctul de vedere al „celui mai puternic om al lumii”, de fapt al celor care stau în spatele bătrânelului senil care joacă stângaci rolul de Președinte al Americii. Dar pentru europeni, prețul este de neacceptat, cu atât mai mult cu cât nu este „jocul” lor, ci e doar jocul care se joacă pe masa și pe banii și pe zilele lor.

Totul se joacă acum! În Ucraina, în Pacific, în Asia – acolo unde, „inexplicabil”, au izbucnit „revoluții portocalii” și răzmerițe „spontane”.

Totul se joacă acum cu toate cărțile pe masă.

Pentru România, situată la margine de „Planetă Mică”, rămâne să vedem. Să vedem cât de greu va fi ca „parteneri” ai unei puteri în plină decădere. Și de aici două posibile scenarii: fie SUA va înțelege că va trebui să arate mai mult respect și atenție „aliaților” – cointeresându-i material și afectiv în păstrarea coeziunii NATO de dragul „principiilor” și „istoriei” acestei alianțe; fie vor trage și mai tare pe colonii, încercând să recupereze ce au pierdut în comerțul cu țările care s-au mutat pe „Planeta Mare”.