Etgard Bitel 
A devenit un loc comun să se spună că, în Israel, evreii originari din România vorbesc o limbă română curată, frumoasă.
Ca să fiu modest, am să spun că este adevărat în proporție de 99%.
Am fost foarte mândru când prof. univ. dr. Sorin Paliga mi-a scris că folosește fragmente din publicația mea „Curierul de pretutindeni” la lecțiile de limba română pentru studenții străini de la Universitatea din București.
Toate bune și frumoase, dar există și niște probleme în cazul în speță.
Se spune că în anii 60-70 au ajuns în Israel peste 400 000 de evrei originari din România care erau vorbitori de limba română și existau vreo zece publicații în limba română. Astăzi, atât din cauze naturale, cât și din cauze artificiale, mai sunt ceva mai mult de 80 000 de vorbitori ai limbii lui Eminescu în Israel.
În ceea ce privește dispariția pe cale naturală a vorbitorilor de limba română, nu avem ce face. Cât despre cauzele artificiale, problema este ceva mai complicată: în cadrul generației a doua sunt foarte puțini vorbitori de limba română, iar în ceea ce privește scrisul și cititul, aceștia sunt o raritate. Există, pe Facebook, un grup intitulat (în ebraică) „Rădăcini românești”, dar postările sunt, în proporție de 90%, în limba ebraică.
Majoritatea evreilor din România au venit în Israel în anii 60, au învățat o brumă de ebraică și au mers imediat să câștige o bucată de pâine. În cazul în care copiii au rămas în grija bunicilor au învățat să vorbească românește. Dacă au mers în colectivități mixte, li s-a inoculat ideea că se vorbește doar ebraică, iar seara, când părinții veneau de la muncă, numai de învățat copiii limba română nu le ardea. Cei care au făcut patru, cinci sau mai mulți ani de școală în România, știu până astăzi să scrie și să citească.
Există însă o categorie din cadrul generației a doua care își caută rădăcinile și încearcă pe diferite căi să învețe românește în diferite scopuri: unii pentru a își recăpăta cetățenia română, alții pentru a deschide tot felul de afaceri în România, iar alții doar de dragul de a învăța bine încă o limbă străină. În acest sens există la Institutul Cultural de la Tel Aviv (ICR), la fel ca la toate institutele similare din lume, cursuri de limba română pentru maturi, iar din acest an ICR va deschide cursuri de limba română și la Haifa. Deși este o obligație de serviciu, profesoara, Ana Maria Mărgineanu (referent principal), trece dincolo de această obligație și își învață elevii mai mult decât „programa de studiu”. Și totuși, finalitatea acestor cursuri este destul de palidă. Nu prea am văzut absolvenți ai acestor cursuri la acțiunile ICR. Poate că este vorba despre lipsa de timp întrucât acțiunile ICR Tel Aviv se desfășoară după amiaza de la ora 17.00 sau 18.00, iar absolvenții cursurilor sunt oameni care lucrează, dar, în perspectivă, sigur că va fi un câștig.
Însă în privința promovării limbii române, ultima inițiativă a ICR Tel Aviv este mai mult decât lăudabilă. Din luna iunie s-a deschis un curs de limba română pentru copii în limita vârstei de 8-12 ani. A fost găsită o profesoară de limba română care, din dragoste pentru copii, vine în fiecare vineri, cu autobuzul, de la Beer Sheva (100 km) și predă limba română generației a treia. Deocamdată sunt 16 copii care urmează acest curs, dar nu știu ce va fi în continuare, dacă se va continua și în sezonul următor, pentru că viitorii „absolvenți” vor fi cei mai buni propagandiști.
Doamna Ramona Faibiș, profesoara, este un om deosebit. Când i-a învățat pe copii tot felul de cuvinte care definesc mâncăruri le-a adus clătite, iar la altă lecție a rugat însoțitorii (majoritatea bunici) să aducă fiecare câte ceva de mâncare pentru ca „micii cursanți” să învețe și alte feluri de mâncare.
După doar două luni de curs, copiii știu deja să poarte o scurtă conversație în limba română, ceea ce mi se pare extraordinar, chiar dacă există părerea că la vârste mici copiii învață foarte repede o limbă străină.
Profesoara are și o „ajutoare” în persoana domnișoarei Joya Magid (15 ani), absolventă a două etape ale cursului de limba română de la ICR.
Deocamdată, copiii învață să vorbească. Dacă ICR Tel Aviv va continua inițiativa și va organiza un curs de nivel superior acești copii vor învăța să scrie și să citească, și nu cred că există câștig mai mare pentru limba română din Israel.
Este absolut sigur că acești copii vor ști să spună mai mult decât „bună ziua”, când vor dori să își capete pașaportul românesc.
Chiar dacă echipa ICR Tel Aviv este una de excepție, această inițiativă întrece tot ce au inițiat până acum pentru promovarea limbii și culturii române în Israel. Nu pot decât să îi felicit.
