Gabriela Feceoru discutând despre medii acvatice
insule infinite cu meduze
despre cât suntem de puternici
când rechinii ne-au mâncat puii și apa a scăzut
avem o scuză
că s-ar putea întâmpla din nou nu ne sperie
mediile acvatice întrerupte în cappuccino
viața mea veștedă
ca frunzele la suprafața apei în orașul tău
din biblioteci curg cărți în cascadă
sar peste insule cu naufragiați
derivați din vechile mele obiceiuri
acest cuvânt care oprește zgomote
și întrupează orice gând.
privesc spre direcția ta
și știu că sunt lucruri pe care nu
le voi putea schimba niciodată
meduzele sunt puncte de atracție
refuz să privesc spre râuri de lavă
țigle roșcate încinse. între noi.
o carte poștală un gând și lumea
ca un tricou alb dansând în ploaie
Lviv, am să scriu despre o viață trecută
am să scriu despre cerul care acoperă cu zale
privirea ta străpunsă de țevi oțelite
când fumigene ei vor arunca
poemele mele te vor apăra
poemele mele te vor apăra
poemele mele te vor apăra.
