Pastel

Măşti din flori de liliac
peste lacul fără umbre
desenând pios sub unde
zei de ceară care tac

veştede lumini se-adună
în iatacul serii plânse
licurici cu mantii ninse
se întorc gomoşi din lună

desenând strigoi de humă
şi prinţese de cleştar
curge un pârâu bizar
dintre norii albi de spumă

frunze-n valuri despuiate
lasă goliciunea toamnei
ca-n iatac coapsele doamnei
în oglinzi neruşinate

bate-un vânt mestecănind
amintiri de-arginturi rupte
buzele pădurii supte
talpa verii sărutând

eu mă-ntorc spre răsărit
aşteptând să plângă luna
flori din gresii şi granit
lacrimi cer îmi cer întruna.