Gabriela Feceoru 
departe de pescăruși
la malul despărțirilor de nopți
pe o canapea de ciment
să trec peste încă un prag
așa cum lovești
un om care a avut și nu mai are
o plasă cu cenușă – cărți arse
cărți trimise acasă mai rar
despre tine
una în vitrină pe fetru să-ți amintești
am fost de vină (și sunt)
un poem
în orașul pe care-l umbream
ridicându-mă peste voci înșelătoare
și plouată
să vin întârziind
la marginea stâncilor tale
dar azi nu pot schimba cuvintele
cicatricea timpului pe fruntea catastrofei
ca o stofă din rochia mea – jalbă.
