Etgard Bitel Psihicul uman este construit în așa fel încât să compătimească și să sprijine, în cazul unui conflict, pe cel slab. La fel s-a întâmplat la început și în conflictul dintre Ucraina și Rusia, cu atât mai mult cu cât comportamentul soldaților ruși a atins, de multe ori, sălbăticia și hoția.
Interesant este faptul că țările care ar putea avea revendicări teritoriale de la Ucraina (Polonia și România) au primit cei mai mulți refugiați, în timp ce țările cu interese economice față de Rusia au impus sancțiuni mai mult sau mai puțin legale acesteia și le-au obligat și pe primele să le respecte, în același timp continuând dotarea armatei ucrainiene cu armament modern.
Mass-media occidentală și est-europeană este plină de „victoriile” armatei ucrainiene înzestrată la greu cu armament de ultimă generație de către SUA și alte state NATO, în timp ce armata rusă este prezentată ca o armată dotată cu „arcuri și sulițe”
Un principiu juridic spune că atunci când vrei să judeci două părți este necesar să le asculți pe amândouă în aceiași măsură.
Deși foarte puțini comentatori analizează războiul ruso-ucrainian din ambele părți, hai să vedem ce ne spun din acest punct de vedere doi generali americani care cu greu ar putea fi acuzați că sunt rusofoni.
Scott Ritter este un fost ofițer de informații al Corpului de Marină al Statelor Unite si colaborator MI6. În cariera sa militară de peste 20 de ani, a servit în Uniunea Sovietică pentru a implementa acorduri de control al armelor, în cadrul personalului generalului american Norman Schwarzkopf în timpul Războiului din Golf și mai târziu ca inspector șef de arme al ONU în Irak, din 1991 până în 1998. Considerat astăzi ca un expert în strategie militară, colaborează cu mai multe reviste și site-uri de informare.
Iată ce spune acesta despre acest război:
„Ceea ce vedem (în Ucraina) este o strategie clasică multi-vector. Obiectivul este de a bloca forțele inamice, de a le menține pe loc, de a distruge posturile de comandă, de a le înconjura și de a captura obiective importante din punct de vedere strategic. De a ocoli zonele fortificate în care bătălia ar fi prea intensă. Nu este ușor să nu lași inamicul să preia inițiativa.
Viteza de avans a trupelor rusești este mai mare decât viteza trupelor germane în timpul Operațiunii Blitzkrieg din al Doilea Război Mondial. Acesta este cea mai rapidă avansare a trupelor din istorie.
Mai presus de toate, trebuie avut în vedere că armata ucraineană era formată din 260 000 de oameni, pregătiți și echipați la standardele NATO, cu un sistem de comandă interconectat, gestionat eficient de ofițeri. De asemenea, merită luat în considerare sprijinul a 200-300 de mii de rezerviști, unități auxiliare și servicii. Iar rușii au început cu 190-200 000 de soldați pentru a face față unei forțe de 600 000 de soldați.
De obicei, la începutul unei campanii, vei avea un avantaj de trei puncte împotriva unei echipe de atac. Rușii au lansat operațiunea cu un avantaj de unu-la-trei, sau unu-la-patru de partea ucraineană. Dar cu toate acestea, pierderile din ultima săptămână sunt afișate cu 1 la 6 în favoarea rușilor. (…) Unul dintre motivele care împiedică înaintarea rușilor este că partea rusă și-a anunțat intenția de a evita pierderile în rândul armatei ucrainene.
Pentru mine, ca și pentru lumea întreagă, a fost o surpriză absolută că au început operațiunea cu o mână legată la spate. Progresia este foarte calmă și foarte precisă. Rușii au încercat să negocieze cu oricine care ocupa poziții fortificate într-un efort de a minimiza victimele civile și distrugerea instalațiilor urbane. Rușii și-au arătat refuzul de a ucide soldați ucraineni în barăcile lor. În schimb, ei au anunțat adesea: „preferăm să rămâneți în cazarmă și să renunțați să rezistați pentru că obiectivele noastre nu sunteți voi, urmărim pești mai mari.
Din păcate pentru ruși, ucrainenii au decis să lupte și luptă foarte onorabil. Nu pot subestima curajul și rezistența armatei ucrainene. Aceștia se confruntă cu o armată rusă bine pregătită și bine echipată, care are avantaje tactice și operaționale. Iar ucrainenii dau dovadă de curaj în ciocniri destul de demn.
Dar ei pierd, pierd fără speranță. Și cred că mai devreme, chiar mai devreme decât își închipuie unii, vom vedea capitularea totală. Când rămân fără muniție, rămân fără hrană, rămân fără apă potabilă și combustibil și se vor confrunta cu o alegere: rezistență inutilă sau moarte. Trupele ruse s-au privat în mod deliberat de un avantaj uriaș al doctrinei militare moderne – un avantaj decisiv în ceea ce privește puterea militară. Aș spune chiar superioritate absolută.
Strategia rusă obișnuită este de a localiza ținta și de a arde locația cu foc puternic, de la artilerie la lansatoare de rachete multiple, apoi a avansa forțele terestre până când este localizată o nouă țintă, iar procedura se repetă. Tactica este extrem de eficientă și extrem de brutală. Aplicată unei formațiuni inamice situate într-o zonă urbană sau într-o suburbie dens populată, ar duce la moartea a zeci de mii de civili.
Rușii au abandonat această tactică. Nu au folosit-o nicăieri (în Ucraina). Dar războiul este o știință inexactă, vă spun ca unul care cunoaște acest lucru de la prima mână. Ei sunt ghidați de informațiile din operațiunile de recunoaștere asupra capacităților și locațiilor inamice.
Deci au o țintă, aleg cele mai potrivite arme pentru a o elimina. Și, dintr-o dată, se dovedește că informația era greșită. Și în orice caz, atunci când luptele au loc în zone populate, oamenii sunt cei care plătesc cel mai mare preț. Și se întâmplă chiar acum.
Dar a pretinde că rușii vizează în mod deliberat populația civilă este o denaturare absolută a realității. Rușii sunt foarte, foarte atenți în folosirea armelor. Când au folosit arme grele, de exemplu, în Harkov, au folosit mai multe sisteme de lansatoare de rachete vizând clădiri private.
Dar ceea ce mass-media nu vă va spune este că rușii au trimis un grup de recunoaștere în acea zonă înainte de asta. A fost prins în ambuscadă și distrus de armata ucraineană, care se înrădăcinase în zonă. Un astfel de rezultat al unei operațiuni de recunoaștere transformă automat zona într-o țintă legitimă de luptă. Îmi pare rău, dar acestea sunt regulile războiului. Dacă ai luat decizia de a te apăra în zone rezidențiale, nu poți, nu mai este o crimă de război dacă rușii lovesc aceste zone.
Cred că rușii eșuează într-un aspect, și asta în ceea ce privește propaganda. Nu spun că mi-ar plăcea ca rușii să mintă. Dar ei ar fi trebuit să-și apere mai bine punctul de vedere în această confruntare. Vizavi nu au doar propagandă guvernamentală ucraineană.
Trebuie avut în vedere faptul că CIA cooperează doar cu Ministerul Informațiilor ucrainean. Și CIA este responsabilă pentru ceea ce se numește „operațiune de informare”. Este o operațiune de acțiune politică ascunsă, folosită cu permisiunea președintelui Statelor Unite. Și motivul pentru care CIA trebuie să obțină aprobarea prezidențială este că, în general, CIA nu are dreptul de a manipula informații care ar avea un impact asupra publicului american. Pot minți, o fac cu mare succes.
Exact asta fac ei acum. Răspândesc dezinformări. Sau, să spunem așa, au efectuat o operațiune de informare bine calculată pentru a obține rezultate politice interne în Rusia. Scopul este de fapt răsturnarea regimului, ei vor ca Putin să fie răsturnat.
Prin urmare, ei creează nemulțumire internă în Rusia și direcționează această nemulțumire prin sancțiuni și mecanisme politice. Totul trebuie să funcționeze împreună. Sancțiunile nu funcționează de la sine.
Sancțiunile vizează o anumită clasă de cetățeni din Moscova și, prin interzicerea accesului acestei clase la beneficiile cooperării cu Occidentul, le afectezi modul de viață. Statele Unite vor ca această clasă să scape de sub control și să-și răstoarne propriul Saddam. Aceasta este o operațiune de schimbare a regimului.
Iar propaganda în Ucraina nu se limitează la exagerarea victoriilor ucrainene, așa cum o face în mod normal armata, sau la minimizarea succeselor rusești. Este manipularea informațiilor în Rusia și Europa.”
(sursa: REMNMILITARYBLOG.COM)
Iată acum ce a declarat fostul comandant adjunct al Comandamentului Statelor Unite în Europa, general locotenent (r) Stephen Twitty, la Consiliul pentru Relații Externe al Statelor Unite.
Generalul a atras atenția că unitățile ruse au schimbat tactica de capturare a localităților, atingându-și obiectivele cu lovituri de mare precizie ale artileriei. Asta le permite să nu folosească un număr mare de militari și blindate.
Rușii au trecut de la a pune presiune asupra fortificațiilor întregului Donbas, cu toată puterea lor militară, la ocolirea lor și cucerirea fiecărui oraș separat. Fie că este vorba de Rubizhne, Liman, Severodonetsk și Lisichansk, ei ocupă aceste orașe și așa merg înainte.
Potrivit generalului, raportul de efective între Federația Rusă și Ucraina pe câmpul de luptă este net în favoarea Kievului. Dar armata rusă are de 4-5 ori mai multă precizie, putere de foc și mobilitate, decât cea ucraineană.
Prin urmare, nu există nicio modalitate ca ucrainenii să-i distrugă sau să-i învingă vreodată pe ruși. „Și, voi spune mai mult, ucrainenii nu vor avea niciodată suficientă putere de luptă pentru a-i da afară pe ruși din teritoriu ocupat în Ucraina.”
Acestea sunt doar două păreri ale celor doi generali, unul dintre ei exprimându-și părerea chiar în fața unui organism oficial al SUA.
Pe de altă parte, atât SUA cât și țările europene se confruntă cu o penurie de surse energetice în pofida promisiunilor SUA de a acoperi lipsa importurilor de petrol din Rusia.
Într-o conferință de presă ținută pe 6 iunie Președintele Joe Biden a acuzat Rusia pentru o nouă criză, spunând că SUA ar putea să nu poată genera suficientă energie electrică pentru a satisface cererea consumatorilor, parțial din cauza ofensivei militare a Moscovei împotriva Ucrainei.
Președintele a declarat luni o urgență energetică, declarând că securitatea națională și calitatea vieții sunt puse în pericol de potențialele deficiențe ale surselor de energie. El a invocat Defense Production Act – inițial parte a unui efort de mobilizare industrială ca răspuns la războiul din Coreea – pentru a stimula producția internă de panouri solare și alte forme de energie „curată”.
„Mulți factori amenință capacitatea Statelor Unite de a furniza suficientă generare de energie electrică pentru a satisface cererea așteptată a clienților”, a spus Biden în declarația sa de urgență. „Acești factori includ perturbări ale piețelor energetice cauzate de invazia Ucrainei de către Rusia și evenimente meteorologice extreme exacerbate de schimbările climatice.” Președintele a acuzat Rusia pentru prețurile record ale combustibililor din SUA și pentru o creștere a inflației la cel mai mare nivel din ultimii 40 de ani. De asemenea, el a atribuit conflictului dintre Rusia și Ucraina o criză alimentară globală care se profilează.
Această declarație coroborată cu cererea Ungariei și a Poloniei de a fi exceptate de la măsurile de interzicere a importurilor de petrol din Rusia ne crează imaginea clară a situației sancțiunilor impuse Rusiei, sancțiuni care s-au întors ca un bumerang și ne îndreptățesc să aplicăm sintagma din titlul acestui material.
În ceea ce privește criza alimentară cu care suntem amenințați este bine să citim cu atenție declarația lui Putin în acest sens. Vladimir Putin a spus că acuzațiile oficialilor de rang înalt privind blocarea de către Rusia a exporturilor de cereale din porturile ucrainene sunt o „cacealma”.
Vladimir Putin: „În primul rând, sunt niște lucruri obiective. Lumea produce aproape 800 de milioane de tone de cereale, grâu pe an. Acum ni se spune că Ucraina este pregătită să exporte 20 de milioane de tone. Așa că, 20 de milioane de tone din 800 de milioane de tone însumează 2,5%. Dar dacă continuăm de la faptul că grâul reprezintă doar 20% din toate produsele alimentare din lume – și în acest caz, nu sunt datele noastre, vin de la ONU – asta înseamnă că aceste 20 de milioane de tone de grâu ucrainean sunt doar 0,5%, practic nimic. Acesta este primul punct.
Al doilea. 20 de milioane de tone de grâu ucrainean sunt potențiale exporturi. Astăzi, organismele oficiale americane mai spun că Ucraina ar putea exporta 6 milioane de tone de grâu. Potrivit ministerului nostru al Agriculturii, cifra nu este de 6, ci de aproape 5 milioane de tone, dar ok, să presupunem că este 6, plus că ar putea exporta 7 milioane de tone de porumb – aceasta este cifra ministerului nostru al agriculturii. Ne dăm seama că nu este mult.
În actualul an agricol 2021-2022, vom exporta 37 de milioane și, cred, vom mări aceste exporturi la 50 de milioane de tone în 2022-2023. Însă asta este o aproximare.
În ceea ce privește exportul cerealelor ucrainene, nu împiedicăm asta. Sunt câteva moduri de a exporta cerealele.
Primul. Îl poți exporta prin porturile controlate de Ucraina, în primul rând porturile din Marea Neagră – Odesa și cele din apropiere. Nu noi am minat zonele din apropierea portului – Ucraina a făcut asta.
Deja am spus către toți colegii noștri de multe ori – lăsați-i să demineze porturile și lăsați vasele încărcate cu cereale să plece. Vom garanta trecerea lor pașnică către apele internaționale fără nicio problemă. Nu sunt deloc probleme. Puteți s-o faceți.
Trebuie să înlăture minele și să ridice vasele pe care le-au scufundat intenționat în Marea Neagră pentru a face dificilă intrarea în porturile din sudul Ucrainei. Suntem pregătiți să facem asta, nu vom folosi procesul de deminare pentru a iniția un atac dinspre mare. Deja am spus asta. Acesta este primul punct.
Al doilea. Există o altă oportunitate: porturile din Marea Azov – Berdiansk și Mariupol – sunt sub controlul nostru, și suntem pregătiți să asigurăm o ieșire fără probleme din aceste porturi, inclusiv pentru cerealele ucrainene exportate. Puteți face asta, vă rog.
Deja lucrăm la procesul de deminare. Încheiem munca – odată, trupele ucrainene au amplasat trei straturi de mine. Acest proces se încheie. Vom creea logistica necesară. Nu este o problemă, vom face asta. Acesta este al doilea punct.
Al treilea. Este posibil să mutăm cerealele din Ucraina pe Dunăre și prin România.
Patru. Este de asemenea posibil prin Ungaria.
Și al cincilea, este de asemenea posibil să facem asta prin Polonia. Da, există unele probleme tehnice deoarece căile ferate au ecartamente diferite iar boghiurile de roți trebuie schimbate. Însă asta durează doar câteva ore, asta este tot.
În cele din urmă, cea mai ușoară cale este transportul cerealelor prin Belarus. Acesta este cel mai ușor și cel mai ieftin mod deoarece de acolo pot fi instant transportate către porturile baltice și mai departe către orice loc din lume.
Însă ar trebui să ridice sancțiunile aplicate Belarusului. Aceasta însă nu este problema noastră. În orice caz, președintele Belarusului, Alexander Lukașenko spune așa: dacă cineva vrea să rezolve problema exportului de cereale ucrainene, dacă această problemă există, vă rog folosiți cea mai simplă metodă – prin Belarus. Nimeni nu vă va opri.
Așa că, problema transportului de grâne din Ucraina nu prea există”.
După toate aceste declarații, care justifică titlul, se pune întrebarea: cine are interes să provoace o criză energetică și alimentară după pandemia indusă de Covid și înainte unei noi pandemii? Judecați singuri și precis veți afla.
