Radu Matei Todoran Plânse toamne
vechi tezaur
de monezi cu regi desculţi
brume-n chip de blănuri scumpe
sub luceferii cărunţi
foşnet de rugini şi patimi
bani mărunţi căzuţi din aştri
cerul ca o mască tristă
scuturând doi ochi albaştri
timpul-vin
fierbe mai roşu
an de an mai aspru pare
iar în zilele seduse
soarele-apus răsare
colo-n scorbura tăcerii
maicile cernite torc
lâna cald-a tinereţii
zilele ce nu se-ntorc
glodul îmi înghite-un pinten
caii nechează mai rar
iar in liniştea pădurii
plâng o toacă şi-un cobzar.
