ne-am golit de sens încercările prin piețele
Europene. la marginea statuilor
alergând în ploaie și adăpostindu-ne sub
streșinile orașului tău natal Alchevsk
unde credeam că vom merge când se va opri asediul.
când mă gândesc la corpurile arse și îmi
amintesc acele brațe
îmi imaginez flăcări deasupra lor.
că țara mea mă va întemnița pentru aceste versuri
aș vrea să te-ntorc la rădăcinile tale
numai noi cei relocați știm.
când ne plimbam prin pădure păsările
cântau în căsuțele lor mici de lemn colorat
mirosea a carne arsă. a porci proaspăt tăiați
a pui de găină sacrificat
bucătarii găteau această carne prețioasă
hrăneau imperiul-armată
acolo unde a simți duioșie ne învinovățea
și unde frunzele din copaci se așterneau deasupra
ca să nu mai vedem cerul și nori de fum și avioanele survolând
umanitatea se împroșcă
și cei blânzi sunt trântiți la pământ, bătuți și înfometați
până când încep să sfâșie din propriul trup
cei mai înțelepți nu-și vor sfâșia semenii
și vor muri nevinovați.