Tot Ion Iliescu e fruntea

În plină campanie electorală formaţiunile politice îşi prezintă pe îndelete programele – PNL, FSN, PDAR, PRM, PSM -, iar membrii de partid înscrişi în listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare insistă la întâlnirile cu alegătorii asupra acelor teme care impun o imagine cât mai convenabilă partidelor lor. Pe măsură ce se consumă timpul campaniei electorale se renunţă la eleganţă şi fair play. Cei mai iritabili sunt candidaţii care au impresia că nu li se dă ocazia să-şi cucerească electoratul. De exemplu, au loc mai multe runde de conflicte pentru timpii de antenă. Partidele neparlamentare, mai ales, se simt nedreptăţite şi pentru că trebuie să plătească timpii de antenă (50 lei/minut), dar în special pentru că îl obţin cu dificultate şi în număr insuficient.

O serie de partide neparlamentare intenţionează să înfiinţeze „Alianţa pentru Demnitate Naţională“, ca o formă de rezistenţă împotriva limitărilor discreţionare la care e supusă voinţa lor de exprimare şi afirmare prin legile în vigoare. Alianţa… nu s-a născut însă pentru că partidele care trebuiau s-o compună n-au reuşit să se întâlnească. La sfârşitul zilei de 27 august, termen limită de primire a înscrierilor pentru alegerile prezidenţiale, cetăţenii României puteau afla ce personalităţi politice sperau să întruchipeze modelul lor de preşedinte al ţării: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Caius Traian Dragomir, Gheorghe Funar, Ioan Mânzatu, Mircea Druc. Primul care şi-a depus candidatura la Biroul Electoral Central a fost Ion Iliescu, deşi tot el a fost ultimul care a declarat că va candida, răspunzând echivoc tuturor celor care aveau curiozitatea să-i afle din timp intenţiile. (La 20 aprilie 1992, în timpul unei vizite la Braşov, a fost întrebat dacă va lupta pentru un nou mandat prezidenţial. Ion Iliescu a răspuns: „Eu sunt un reflector, dacă ţara o va cere“. Tot atunci, Mircea Sevaciuc i-a propus să nu mai intre în competiţia electorală, dar Ion Iliescu are contra­argumentele lui: „Ce, e mai credibil Jelio Jelev?“) Programul elec­toral al lui Ion Iliescu are ca titlu sloganul său electoral: „Cred în schimbarea în bine a României“, iar pe fotografiile care l-au reprezentat în campania electorală se putea citi: „Libertate, Omenie, Hărnicie“. Ultimul încris în cursa pentru Cotroceni a fost Mircea Druc.

Candidaţii la preşedinţie au avut parte de 19 contestaţii, toate fără nici un efect. Cel mai contestat a fost Ion Iliescu, pentru că a candidat şi pe listele FDSN ca senator. Nicolae Ştefănescu Drăgăneşti, preşedintele LADO şi unul dintre cei care contestă candidatura de senator a lui Ion Iliescu (un contestatar tenace în acest caz a fost şi Niculae Cerveni), susţine că acesta ori e membru de partid şi atunci nu poate fi preşedinte, ori e independent şi atunci nu a depus listele cu semnături necesare candidaţilor pentru Parlament. Mircea Druc, contestat şi el ca fost cetăţean al URSS, declară, după ce contestaţia a fost respinsă: „Dacă ar fi fost acceptată contestaţia, ar fi fost o a doua mare lovitură dată Basarabiei. Nu mă tem, a fost o explozie a unei păstăi de fasole care nu-mi va modifica intenţiile şi strategia electorală”. Au mai aspirat la candidatura pentru preşedinţie şi Lucian Cornescu, Ion I. Brătianu, Nica Leon, Sorin Marpozan, Călin Rosetti, Constantin Cojocaru, Viorel Sălăgean, Ioan Godea, Dumitru Mazilu.

1 septembrie 1992. Luna campaniei electorale şi a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale începe cu două evenimente:

– Cresc simţitor preţurile la unele produse de bază pentru că intră în vigoare hotărârea Guvernului de a le retrage – parţial (30% pentru pâine şi transportul în comun, 25% pentru energia electrică) sau total (carne, produse din carne) – susţinerea financiară.

– Cei şase candidaţi la preşedinţia României se prezintă împreună în faţa cetăţenilor ţării, într-o emisiune de televiziune, realizată de Florin Brătescu.

– Victor Surdu, preşedintele PDAR, anunţă o nouă fuziune (a cincea) a partidului său. PDAR se uneşte cu Partidul Muncii şi Dreptăţii Sociale care-l are ca lider pe Corneliu Stegaru şi aduce o zestre de 32 000 de cotizanţi, inclusiv unele vedete ale sportului – Mircea Sandu, Mircea Lucescu, Necula Răducanu, Cassai Adalbert, Vasile Ianul – care devin membri ai conducerii PDAR. Şi ecologistul Toma George Maiorescu optează pentru PDAR unde i se oferă funcţia de şef al Departamentului de Ecologie şi Protecţie a Mediului.

Sursa foto: universulargesean.ro