Dacă s-ar îneca

Nu mai are ce să-și dovedească, mai mult
decât i s-a dat nu se poate – merge pe gheața lacului,
groasă la mal, dacă ar lua-o spre centru,
unde gheața se subțiază… Biată
inima lui! Dacă s-ar îneca? Ar fi altceva decât un fapt
divers, specific unui act de creație autentic? Ar
fi o reglare a naturii lui. Că toate
îi sunt în dezavantaj azi, fir-ar să fie: se uită în jur –
dacă o ia în direcția opusă, nimic nou, se
întoarce la vechea stare de abundență, înșelătoare. Nimic
nu iese din acumularea de cultură generală – apă
chioară, care iarna îngheață și în care vara înoată. Altceva
ar fi dacă s-ar simți îndestulat sufletește și
n-ar avea sentimentul că
trăiește degeaba. Că nu se mai bucură de nimic. Deci:

regret și lehamite, tot înec.
Dacă și-ar rezolva problemele, ar trece într-o formă
intermediară… E conștient de datoria pe care
o are, însă: de a lăsa ceva scris.
E înfrigurat.