Lucian-Zeev Herșcovici 
Ce este Ierusalimul? Există un Ierusalim pământesc și un Ierusalim celest. Ele sunt reunite în mintea și inima iubitorilor lui. Ierusalimul celest este cel mesianic, al credinței în Dumnezeu, al omeniei și al moralei umane. Ierusalimul pământesc este un oraș real, cu oameni și instituții, atât capitala celor trei religii abrahamice, cât și capitala Statului Israel laic și modern. Parfumul Ierusalimului ca Oraș Sfânt – celest, dar și pământesc – l-am simțit prima oară într-o vineri, la intrarea în Shabbat, Sâmbăta Sfântă în tradiția iudaică. Eram aproape de Zidul Plângerii, renumitul Zid de Apus rămas din vechiul Templu. Grupuri de evrei făceau rugăciunea cântând, fiecare după tradiția lui și muzica lui. Se auzea și strigarea muezinului din moscheile musulmane. Și pentru ca totul să fie unitar, au început să bată clopotele la bisericile creștine. Dumnezeu este Unul pentru toți oamenii, Creatorul întregii lumi. Din nenorocire, unii oameni cred că Dumnezeul lor ar fi mai mare decât Dumnezeul altora. Ei nu fac decât să profaneze Locurile Sfinte, din neînțelegere, fanatism și ură, care duc la dezumanizare. Ca locuitor al Ierusalimului pământesc, îl vreau unit, o casă comună pentru toți locuitorii lui evrei, musulmani și creștini. Un oraș deschis tuturor, pelerinilor de toate religiile și turiștilor laici, care vin să se bucure de frumusețea, istoria și sfințenia Orașului Lumii. Vreau să văd Ierusalimul ca Orașul Păcii, după cum este numit: Yir Shalom. Să ne rugăm toți pentru pacea lui. Anul acesta se împlinesc 55 de ani de la reunificarea Ierusalimului, la 28 Iyar 5727 – 7 iunie 1967, în Războiul de Șase Zile. Ziua Ierusalimului – „Yom Yerushalayim”.
Ierusalimul este orașul central din istoria poporului evreu. De când a fost cucerit de regele David și transformat în capitala vechiului Regat Iudeu, rolul lui a rămas necontestat. Primul și Cel de Al Doilea Templu s-au aflat la Ierusalim. Tradiția este că Muntele Templului este Muntele Moria, unde urma să aibă loc sacrificarea lui Isac (Ițhak) de către tatăl lui, Avraham: era încercarea la care Avraham fusese pus de Dumnezeu. Din Templul de la Ierusalim a rămas numai Zidul de Apus, dar de-a lungul istoriei, evreii s-au rugat totdeauna cu fața la Ierusalim. Pomenit în rugăciuni de trei ori pe zi, Ierusalimul e înrădăcinat profund în inima fiecărui evreu, care se roagă pentru reclădirea și pacea lui. Imagini ale Templului de la Ierusalim – așa cum îl vedeau evreii în memoria colectivă – apar încrustate pe pietre funerare și pictate pe pereții unor sinagogi, printre care și din România.
Dorul evreilor de Ierusalim a dus la compunerea de poezii lirice frumoase, maiestuoase , reflectând dragostea pentru cetatea sfântă și istorică. Asemenea cântece și poezii, unele sub formă de rugăciuni pentru reclădirea Ierusalimului, au fost scrise de-a lungul unei istorii mai mult decât bimilenare. Să ne amintim de versurile din Psalmi, de cartea profetului Isaia (Yeșayahu) de elegiile profetului Ieremia (Yermiyahu). Sau de cântecul „Zion, Zion, Zion” („Sioane!”) de Rabi Yehuda Halevy, marele poet ebraic din Spania medievală. Și de poemul „Aley Zion” („Vai, Sioane!”), recitat în ziua de 9 Av, ziua distrugerii Primului și a Celui de Al Doilea Templu de la Ierusalim.
Să ne gândim și la Ierusalim în tradiția tuturor religiilor creștine. Orașul în care a trăit, a murit și se crede că a înviat Iisus Christos, considerat Mântuitor de către creștini. Bisericile din oraș, printre ele cea a Sfântului Mormânt, vizitată de mulți pelerini creștini, din întreaga lume. Influența amintirii Ierusalimului în literatura, muzica și arta creștină de-a lungul secolelor este puternică. Să ne amintim de pictorii din Renașterea italiană, sau de picturi ale lui Rembrandt. Precum și de prezentarea Ierusalimului în literatura românească, în scrieri ale lui Dimitrie Bolintineanu, Gala Galaction, Dumitru Stăniloaie, Vasile Stanciu și altor scriitori, atât laici, cât și teologi creștini care l-au vizitat.
Să ne amintim de Ierusalim și așa cum apare în teologia musulmană: cel de al treilea Oraș Sfânt, după Meca și Medina. De moscheile Al-Aksa și Moscheea Stâncii, construite pe Muntele Templului.
Dar să revenim la vremurile noastre. O „Rugăciune pentru pacea Ierusalimului” a fost compusă de rabinul Shaar-Yishuv Hacohen, de binecuvântată amintire. Numele lui complet este Eliyahu Yosef Shaar-Yishuv Hacohen. El a fost rabinul așkenaz al orașului Haifa și președintele instituțiilor „Ariel” din Ierusalim. A fost fiul rabinului David Cohen din Ierusalim. Rugăciunea aceasta a fost compusă de el într-un limbaj poetic, după reunificarea orașului. M-am gândit s-o traduc în versuri în limba română, dar deoarece textul este concentrat, am fost nevoit să fac o traducere liberă, pe care o adaug în continuare.
Rugăciune pentru pacea Ierusalimului
De: Rabin Shaar-Yishuv Hacohen
(Traducere versificată: Lucian-Zeev Herșcovici)
Părintele nostru ceresc
Ce ai ales Sionul și Ierusalimul pământesc
În care Tu ai voit să sălășluiești, Orașul Sfânt,
Care e unic pe acest pământ,
Binecuvântează pe acei care-l zidesc
Pe fiii săi și pe cei ce pacea lui o doresc,
Și trimite binecuvântare și urează succes faptelor lor,
Ale celor ce-l zidesc și pacea lui o vor,
Și întinde cortul păcii Tale peste dânșii, sus
Și îndeplinește cele scrise, așa cum a spus
Profetul Isaia, scriind în cartea sa
(Yeshayahu șaizeci-și-doi, unu),
Cum nu a mai spus niciunul:
„Pentru Sion nu voi tăcea
Și pentru Ierusalim nu voi închide gura mea
Până când dreptatea, ca lumina va ieși
Și mântuirea lui ca o făclie aprinsă va străluci”.
Și clădește orașul lumii în zilele noastre, de îndată,
Și scaunul robului Tău David pregătește-l în oraș, îndată.
Binecuvântat fie Cel care Sionul îl iubește
Și Ierusalimul îl zidește,
De acum, pentru veșnicie.
Fie voia Domnului, așa să fie.
