Peste un an

Plouă încă străzile sunt umblate de poeți
De fete în geci în mansarda la care visez
Cine locuiește acolo oare
În geam un soldățel de lemn, pe el ce-l doare?

Cămașa cea neagră mi-o flutură
Și visul dinainte să-mi spui că nu e bine
Frunze de salvie să mă salvez
Un lac plin cu ceai și brațele tale

O bluză mai mare și două buzunare
Și două buzunare
Bucăți dintr-un măr și oameni decapitați
Ne simțim sau chiar suntem izolați

Pe patul tău e noapte și-ntr-un an
Eu sunt un voal de șoapte
Eu sunt numai un voal
Și tu verigheta în furca dintr-un hambar

Peste un an.