Etgard Bitel Când am început această rubrică mi-am expus punctul de vedere privind conflictul din Ucraina. Datorită complexității evenimentelor, iată că astăzi revin.
Când scriu aceste rânduri situația în conflictul dintre Rusia și Ucraina este încă neclară: se zvonește că Putin va declara oficial război Ucrainei pentru a putea efectua noi încorporări și a concentra rezerviști ai armatei ruse.
Am scris mai sus termenul „conflict” pentru că în termenii juridici internaționali ceea ce se întâmplă în Ucraina nu este război ci așa cum a numit Putin, o „operațiune specială”, doar că operațiunea specială comportă un atac punctual asupra unuia sau mai multe obiective sau asupra unei localități, având un motiv clar și la solicitarea statului în care se desfășoară operațiunea sau la solicitarea unui grup de cetățeni din statul respectiv. Niciunul din motivele enumerate mai sus nu sunt îndeplinite în cazul invadării Ucrainei de către Rusia așa cum nu au fost îndeplinite în majoritatea războaielor provocate de-a lungul timpului de către SUA. Mai mult decât atât, se spune că Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a făcut o declarație uluitoare. În cadrul unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU a fost abordat conflictul dintre cele două state. La această reuniune s-a tras următoarea concluzie: Ucraina nu și-a înregistrat frontierele din 25.12.1991, după destrămarea URSS. Înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat suveran nu a avut loc în cadrul ONU.
Prin urmare, se poate presupune că Rusia nu comite nicio încălcare în ceea ce privește Ucraina.
În conformitate cu tratatul CSI (Comunitatea Statelor Independente), teritoriul Ucrainei este un district administrativ al URSS. Prin urmare, nimeni nu poate fi învinuit de separatism și de schimbarea forțată a granițelor Ucrainei.
Conform dreptului internațional, țara pur și simplu nu are granițe recunoscute oficial.
Pentru a rezolva această problemă, Ucraina trebuie să finalizeze demarcarea frontierelor cu țările vecine și să obțină acordul țărilor vecine, inclusiv al Rusiei, cu privire la granița lor comună. Este necesar să se documenteze totul și să se semneze acorduri cu toate țările vecine.
Uniunea Europeană s-a angajat să sprijine Ucraina în această problemă importantă și a decis să ofere toată asistența tehnică.
Dar va semna Rusia un tratat de frontieră cu Ucraina? Nu, bineînțeles că nu!
Deoarece Rusia este succesorul legal al URSS (acest lucru este confirmat de deciziile instanțelor internaționale privind litigiile de proprietate dintre fosta URSS și țările străine), teritoriile pe care se află Ucraina, Belarus și Novorossia aparțin Rusiei și nimeni nu are dreptul de a dispune de acest teritoriu fără acordul Rusiei.
Practic, tot ce trebuie să facă Rusia acum este să declare că acest teritoriu este al Rusiei și că tot ceea ce se întâmplă pe acest teritoriu este o afacere internă a Rusiei.
Din totdeauna atât SUA cât și URSS, astăzi Rusia, au încercat să fie „jandarmul mondial”. Sub președinția lui Donald Trump (pe care nu l-am iubit) SUA a încercat să renunțe la statul de „jandarm mondial”, dar Rusia încearcă astăzi această poziție tentând refacerea URSS.
Având în vedere invadarea Ucrainei fără un motiv clar juridic și comportamentul armatei ruse în Ucraina îi transformă automat pe Putin și pe toți conducătorii armatei ruse în criminali de război. Dacă vor fi judecați ca atare, dacă vor putea fi arestați și sentințele duse la executare este altă poveste.
Pe de altă parte, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, după turneul său virtual printr-o sumedenie de parlamente, inclusiv Congresul SUA, a început să acuze NATO că nu vrea să se implice efectiv în conflict, ceea ce ar duce sigur la cel de al III-lea război mondial armat.
Singurii care plusează din punct de vedere militar în acest conflict sunt americanii care și-au revitalizat industria militară pe baza înzestrării armatei ucrainiene și dacă cineva își închipuie că sumele alocate de congresul american în acest scop sunt un ajutor dezinteresat se înșală. Ucraina este deja datoare SUA cu 14 miliarde de dolari.
Senatul american a adoptat în unanimitate o legislație majoră, Legea Lend-Lease, pentru a revigora un program din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care îi va permite președintelui Joe Biden să trimită mai eficient arme și alte provizii în Ucraina. Aceasta permite donarea de facto a echipamentelor, cu prevederi care stipulează că țările beneficiare vor rambursa Statelor Unite la o dată ulterioară.
Congresul a aprobat recent o asistență militară și umanitară de 33 miliarde de dolari pentru Ucraina, din care o parte (14 miliarde) a fost deja distribuită. După cum observați, nimic nu este gratis.
Sigur că și țările din Uniunea Europeană ajută Ucraina dar cu mult mai mare modestie. Doar Germania a trimis în Ucraina tancuri, dar și acestea au o vechime de peste 40 de ani, cu toate că a cerut o păsuire la sancțiunea privind gazul rusesc.
Dacă vorbim de sancțiunile economice aplicate Rusiei de către diferite state, vom vedea că și aici avem câteva probleme juridice: sechestrarea averilor bancare ale miliardarilor ruși (mă feresc să-i numesc „oligarhi” pentru că la fel ar trebui să-i numesc și pe ceilalți miliardari din lume) și a bunurilor mobile și imobile ridică alte probleme de legalitate referitoare la apărarea proprietății particulare. Nu știu câți dintre cei vizați pot fi acuzați de sprijinirea acțiunilor militare ale lui Putin în Ucraina, iar în acest caz avem o problemă de jurisdicție internațională care ar putea fi judecată de Curtea de Arbitraj de la Washington cu șanse destul de mari de câștig pentru o bună parte din cei sancționați.
În ceea ce privește renunțarea de către europeni la petrolul rusesc, aceasta nu ridică probleme juridice dar va ridica probleme sociale datorită creșterii prețului produselor petroliere din cauza prețului care va rezulta la importul de petrol din SUA.
Dacă conflictul dintre Rusia și Ucraina se va rezolva printr-un tratat de pace, indiferent de consecințele acestuia pentru Ucraina, rezultatul final va fi, cred eu, un nou război rece între Rusia, SUA și Uniunea Europeană.
Criza ucraineană a dus la cristalizarea unei opoziții ideologice între două tabere.
La începutul conflictului, o parte a lumii a susținut deschis regimul lui Vladimir Putin, în timp ce alta s-a abținut să-l condamne, refugiindu-se în indiferență sau jenă, iar la mai bine de două luni de la începerea ofensivei, crimele de război comise de forțele ruse în Ucraina nu au schimbat poziționarea acestor țări.
Motivele de sprijin, tacite sau explicite, pentru regimul lui Putin sunt diverse.
Unele susțin deschis Kremlinul, deoarece depind de Moscova. Belarus este un satelit al Rusiei. Bashar al-Assad, în Siria, își datorează supraviețuirea politică intervenției militare a Rusiei.
Apoi Venezuela, al cărei președinte Maduro este susținut economic și politic de Moscova.
Este cazul în majoritatea țărilor din Caucaz și Asia Centrală, care sunt încă strâns legate de Moscova în domeniul economic, militar și diplomatic.
Este și cazul majorității țărilor asiatice, cu excepția celor trei aliați tradiționali ai Occidentului – Japonia, Taiwan, Coreea de Sud. Chiar și democrația indiană, pentru care Moscova este principalul furnizor de echipamente militare, își evidențiază statutul de „nealiniat”.
În ceea ce privește China, aceasta consideră Rusia un aliat indispensabil în confruntarea sa cu Statele Unite. Nu numai că a refuzat să condamne agresiunea rusă, dar a asigurat Kremlinul de prietenia sa „nemărginită”.
Aceeași imagine pe continentul african, unde o treime din țări, inclusiv Algeria, Tunisia, Egipt, Mali, Republica Centrafricană și Africa de Sud, refuză să se opună Moscovei.
Unele capitale, precum Bamako sau Bangui, sunt prizoniere ale legăturilor lor cu compania de mercenari Wagner, apropiată Kremlinului. Alții nu vor să pună în pericol legăturile lor economice și militare cu Rusia.
Războiul din Ucraina adâncește diviziunile marilor puteri și ar putea apărea o nouă mișcare nealiniată revitalizată.
Conceptul de nealiniere a apărut în anii 1950. Aceasta a presupus un refuz de a se alătura blocurilor rivale din Războiul Rece, conduse de Washington și Moscova.
Pentru multe guverne din Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America Latină, nealinierea rămâne atrăgătoare. Majoritatea depind foarte mult de comerț, ajutor și investiții atât din partea puterilor occidentale, cât și din China (dacă nu și din Rusia).
Nealinierea ar putea provoca probleme pentru securitatea internațională. Președintele rus Vladimir Putin a spulberat iluzia că anexările teritoriale și războaiele marilor puteri au rămas în trecut. Or, reticența de a lua poziție într-un caz atât de clar de agresiune poate slăbi normele internaționale și submina securitatea globală.
Uniunea Europeană se confruntă cu întrebări dificile care trebuie dezbătute acum, și nu mai târziu. Europa are nevoie de un factor de descurajare puternic împotriva Moscovei, iar acest lucru va fi posibil doar dacă Franța și Germania se unesc pentru a avansa dezbaterea :
„America are un plan și are un scop. În Europa, pe de altă parte, principala îngrijorare pe care o auzi este că am putea cumva să fim atrași în acest război. Europa nu are nici un plan, nici un scop.
Imaginați-vă că președintele SUA ar mai fi fost Donald Trump. Probabil că ar fi părăsit NATO cu mult timp în urmă și ar fi lăsat la latitudinea altora să răspundă agresiunii lui Putin. Acesta ar fi sărbătorit un succes după altul pentru că Europa nu ar fi fost capabilă să acționeze la fel de hotărât precum SUA în acest moment.
Nu există nicio modalitate de a prezice cât timp SUA vor continua să fie dispuse să joace rolul de salvator global. Următoarele alegeri prezidențiale vor avea loc în 2024. Până atunci, cel mai târziu, Europa va trebui să fi început să construiască un regim puternic de apărare și descurajare împotriva următoarei potențiale agresiuni a lui Vladimir Putin, care ar putea rămâne la putere foarte mult timp”. (Der Spiegel)
Iată câte probleme juridice, sociale și economice ridică acest conflict dintre Rusia ca țară agresoare și Ucraina ca țară care încearcă să se apere.
Iată cum proverbul românesc care spune că „un prost aruncă o piatră în apă și zece înțelepți se chinuie să o scoată” se aplică și în acest caz.
Săptămâna care urmează va fi, probabil, plină de evenimente [9 MAI-Ziua Victoriei la Moscova, operația lui Putin(?), câteva întâlniri în cadrul Uniunii Europene] care vor aduce încă puțină lumină în acest caz.
