Loredana Stan Candoarea îmbrățișării tale mă copleșește neîncetat,
Iar nimbul ce ne-nconjoară victorios pe amândoi
pălește de la sine când mă privești cu sufletul semeț.
Beatitudinea iubirii noastre oprește deodată
timpul vulnerabil,
Lăsându-ne să fim doar noi pe lumea asta,
având cerul și strajă și stăpân.
Singurătățile, îmbătrânite prematur,
stau prea sfios în umbra noastră,
Așteptând, în zadar, să vină stinghera despărțire
aflată prea departe, pe un tărâm pierdut.
