De Paște!

D00M-3: PAȘTE/ PAȘTI (sărbătoare) s.propriu n/f.pl.art.Paștele/ Paștile
De Paște mergem la biserică; (în prima zi) de Paște;
Un Paște fericit;
Paștele cade totdeauna duminica;
Postul Paștelui;
Sfintele Paști
I. FORMA CORECTĂ este PAȘTE (sărbătoare), s.propriu, pl.Paști, conform DOOM-2 şi DEX-2012!
* EXCEPȚII: varianta PAȘTI se folosește numai în EXPRESIILE exemplificate în DEX:
* SFINTELE PAȘTI – „sărbătoarea religioasă a Învierii lui Hristos”
* NU E ÎN TOATE ZILELE PAȘTI sau O DATĂ PE AN E PAȘTI, în sensul că „nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite”.
* DIN AN ÎN PAȘTI/ DIN JOI ÎN PAȘTI/ DIN PAȘTI ÎN CRĂCIUN, înseamnă „foarte rar, la intervale mari de timp”. * LA PAȘTILE CAILOR, adică „niciodată”.
II. „OULUILUI” și „OUĂLELOR”
Am auzit aberațiile acestea de la mai multe persoane, din ce în ce mai multe!
Substantivul „OU” se declină astfel: SINGULAR: OU + art.hot.L = OUL (nominativ/acuzativ) OU + art.hot.LUI = OULUI (genitiv/dativ) PLURAL: OUĂ + art.hot.LE = OUĂLE (nominativ/acuzativ) OUĂ + art.hot.LOR = OUĂLOR (genitiv/dativ)
Cei care rostesc atât de complicat „OUĂLELOR” lipesc două articole de plural, atât pe cel de la nominativ-acuzativ – „LE”, cât şi pe cel de genitiv-dativ, „LOR”. Atunci trebuie neapărat să așeze ambele articole şi la singular, aşadar ar trebui să spună „OULUILUI”. Nu se ştie de ce nu spun… încă!
P.S. O „doamnă din înalta societate” povestea din vârful buzelor despre menajera sa, care se pricepe foarte bine la vopsirea „ouălelor”. Instinctiv, am corectat-o. Merita să-i vedeţi expresia total debusolată: n-a înţeles nimic și n-a sesizat vreo diferenţă între „ouălelor” şi „ouălor”.
VĂ DORESC UN PAȘTE CU BUCURII ȘI ÎNFĂPTUIRI MAGICE! HRISTOS A ÎNVIAT!

„LA PAȘTE” de George Topârceanu

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite și mânjite,
Zece ouă înroșite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
– Ce vă este, frățioare
Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă,
Stați gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ați fi ouă… – Suntem fierte!

Zice-un ou rotund și fraise
Lângă pasca cu orez.
Și schimbându-și brusc alura,
Toate-au început cu gura:

– Pîn’la urmă tot nu scap!
– Ne gătește de paradă.
– Ne ciocnește cap în cap
Și ne zvârle coaja-n stradă…

– Ce rușine! – Ce dezastru!
– Preferam să fiu omlet!
– Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,
Aș fi scos un pui albastru…
– Și eu unul violet…

– Eu, mai bine-ar fi să tac:
Așa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!…