La furie

Am ajuns atât de furioși
Încât trebuie să declarăm război cuiva
Iar cu statuile e cel mai ușor de luptat.
Noi suntem ele cu sute de ani în urmă
Pe vremea când purtam peruci, nu ne urmăreau sateliții
Iar unora le lustruiau alții pantofi.

În bronzul fiecărei statui poate sta ascuns un vierme
Strecurat acolo într-un moment de neatenția a sculptorului
Și a celor care au crezut în victoriile celor turnați pe socluri
Sau în cărțile pe care le-au scris.

Doar Lenin încă zace în mausoleu îmbălsămat
Umplut cu ziare ce se schimbă la fiecare 10 ani.
Deșertul conservă bine chiar dacă-i ascuns între cuvinte
Mumiile egiptene au fost mutate de mult în muzee
Cu bandajele rămase neschimbate de pe vremea faraonilor
În sarcofage în care au fost cândva alte mumii
Aruncate la gunoi acum două trei mii de ani.

În fiecare noapte câte un rege sau un rebel uitat
Descalecă de pe cal speriat
Își ia în spinare bronzul și soclul de piatră
Căutând o piață mai liniștittă
Sau poate un alt regat.

Să le punem la toate lațuri la gât până nu dezertează
Să le tragem jos, să le vârâm într-o groapă
Cu toți morții nerevendicați ai orașelor
Cu soldații de teracotă chinezi deja îngropați
Să-l păzească pe împăratul Qin în mausoleul lui.
Vom aștepa apoi ca toate să putrezească democratic
Compost inutil al istoriei
Până când viermele acela va ieși afară
Să roadă și soclurile goale pe care ne pregătim să ridicăm
Noi eroi trași la sorți din pălăria stricată a lumii.

Ce rebeliuni grozave vom punem la cale
Împotriva nimănui și a tuturor.
Până și copiii vor ridica pumnii strânși
Și vor scanda lozinci peltice
Pline de cuvinte, rime și idei prost distilate
Prin alambicurile grădinițelor și universităților
Pentru care plătim bani grei pe un coctail ieftin
Care îmbată de cap puietul lumii.

Revoluțiile culturale se nasc din ură
Când sunt prea mulți cei ce învață să urască
Și sunt și ei urâți peste măsură.