Liviu Ioan Stoiciu Cu mâinile afundate adânc în buzunarele
taiorului, cu șuvițe de păr căzute pe ochi, plină de oroare
și dezgust: la o vârstă prea crudă să mergi pe
firul nopții, până
acolo unde se reaprinde brusc iubirea și dorul de ducă,
unde naiba ai ajuns? Ai cercetat de trei
ori plaja în căutarea unui craniu de albatros, să-l duci
babei tale vrăjitoare, să-l descânte,
să-ți poarte noroc în dragoste, înainte de a da de bucluc.
Răvășită, gata să-ți începi dedublarea,
să obții chiar o „scurtă elice dublă de acid ribonucleic”.
