Gabriela Feceoru în urbea cu clădiri artnouveau și soare târnăvenean
pe cer târnăvenean
cu razele lui care îți ard fața
și e plăcut la început
am 28 de ani și străbat Strada Republicii
fotografiez copacii cu fructe portocalii
și lupoaica cu pui steagul României fluturând
școlile în curs de renovare (scorojite)
și mereu în fața magazinelor mari
câte o familie de cerșetori. copii mici murdari și flămânzi în frig
m-am mutat în ianuarie
iar în ianuarie am aflat de la un copil
copii sunt bătuți ca să nu spună cine
i-a trimis la cerșit
la Târnăveni când trec Târnava și mă duc
în cartierul unde sunt o biserică, statuia eroilor care au eliberat sfântul Ardeal
de sub presiunea sovietică,
statuia mamei cu copilul în brațe, spitalul, o linie ferată,
multe clădiri, o școală, străzi înșirate ca mărgelele
târnăvenencele-pisicile se plimbă agale
pe lângă carmangerii și pe unele le poți vedea chiar în fața blocului.
la Târnăveni soarele apune de la fereastra
mică și văd fulgii de nea acoperind strada.
filmez și nu mai simt nevoia să trimit
nimănui filmarea
despre îngerii care ne fac cu mâna
aruncându-se peste balustradă sau poate
atunci când închid o carte.
la Târnăveni m-am dus la bibliotecă să donez cărți
dar doamna bibliotecară mi-a zis că nu se primesc donații acum poate la anul
din motiv că nu avem spațiu. m-am dus la Art să scriu
și am scris poemul am venit la Târnăveni
pentru revista online Literatura de azi.
la Târnăveni am găsit niște joburi faine
la care nu-ți dau niciun ban. mama le zice voluntariat
și am mai avut un job unde trebuia să vinzi produse naturiste și n-am vândut nimic.
și pe urmă CDPL mi-a publicat cartea Aștept primăvara și vine – Dragoș
și m-am bucurat singură în camera de zi.
la Peaky am băut un cappuccino și mi-am
amintit de aeroportul din Viena
sau de țările în care m-am simțit liberă
bucuria n-a ținut mult
dar a fost grasă
precum carnea de porc.
