Emanuela Bușoi 
Mizează pe naivitatea cetelor de tineri adolescenți
Speriați
Nemâncați
Având drept căpătâi pământul rece de început de martie și telefoane mobile
Pod de comunicare intre ei și mame atât de neștiutoare.
Carne de tun în jocul de-a moartea și de-a viața
Într-un peisaj tot mai deșertificat
Tot mai străin.
S-au întors convoaiele de sicrie din Afganistan iar
Uniunea a fost făcută țăndări.
Alte sicrie cu fiii mamelor se întorc acum
În gropi proaspăt săpate.
Cu ce ochi ar privi iarna însângerată
Bătrânii soldați hârșâiți în războaiele lungi
Din Afganistan
Din Georgia ori Cecenia?
Acum Cain îl omoară pe Abel și-i aruncă inima la câini.
Glasul sângelui lui Abel cere răzbunare
De șapte ori șaptezeci
De șapte ori șaptezeci
De șapte ori șaptezeci
E semnul venit din Cer.
Rusie Rusie
Maică Rusie
Unde sunt prinții tăi rafinați și îngândurați
Bolkonski
Bezuhov
Levin
Vronski?
Nu are nicio vină Dostoievski
Țarul roșu e un nebun furios.
*
RAS POUTINE
Il mise sur la naïveté des hordes d`adolescents
Effrayés
Affamés
Le sol froid du début de mars pour chevet et les portables
Pont de communication entre eux et leurs mères tellement ignorantes
Chair à canon dans le jeu de mort et de vie
Dans un paysage toujours plus désertiques
Toujours plus étranger.
Les cercueils sont revenus de l`Afghanistan et
L`Union Soviétique s`est effondrée
D`autres cercueils avec les fils des mères reviennent maintenant
Dans des fosses récemment creusées.
Avec quels yeux regardent cet hiver ensanglanté
Les vieux soldats harassés dans de longues guerres
En Afghanistan
En Géorgie ou Tchétchénie?
Cain tue à présent Abel et il jette son coeur aux chiens.
La voix du sang d`Abel demande la vengeance
Sept fois soixante
Sept fois soixante
Sept fois soixante
C`est le signe venu du Ciel.
