Constanța Popescu E de bine!
Ne rătăcim printre vorbe,
ne aleg ele pe noi,
doar atunci când gândurile
ni se mai ating,
cu izolația imperfectă,
scurtcircuităm sentimente infantile
și privim cu uimire
trenurile goale,
în care am fost și noi,
actori fără replici,
când se certau
și ni se iubeau visele,
în taină.
Între noi,
căutători prin soartă,
păstrăm amprenta caldă
a începutului de drum,
nescris de Dumnezeu în acte,
doar tatuat pe atrii
și iată,
respirăm mai greu,
când ne mai suntem
în vise.
