Cristina Crețu 
Era miezul nopţii, luna pe cer sfioasă,
o umbră argintie intra deodată cu mine
în casă.
Am tras plapuma peste mine,
dar trăgeam de propriul suflet speriat
şi-am adormit cu groază, mai ştiu,
un copil dormind mângâiat
de-o palmă nelumească
pe cap.
Poate că umbra aceea argintie
era îngerul meu
ce mă trecea, ca prin apă,
prin copilărie.
(din volumul de debut Iarna dintre noi, ed. Liric graph, 2016)
