George VigdorovitsDe gâtul meu
atârnă un semn de întrebare,
ca un cârlig de abator
pe care zace
o identitate însângerată.
Tu mi-o vindeci cu petale de fluturi
și aripi de flori.
Rămâi sub pleoapă,
să te feresc de ploaia de stele.
Treci prin privirea încordată,
ca să te scalzi în lacrimile mele.
