La mulți ani!

Încă un început de an, la fel ca de fiecare dată, aceleași fotografii cu brazi, șampanie, ceasuri indicând ora 12 fix, pisici, ninsori, colaje cu fericiri cârpite, fulgi uriași, fluturi uriași pe singulart, pe ale căror aripi mă plimb fără să vreau, luată de curent, pielea mi se colorează cu aceeași succesiune de nuanțe. Scena unui alt episod, da, da, știu am mai trecut prin metamorfoza asta, îmi sunt cunoscute arderile. Fiecare om pare un fel de peron, și e după cum e lăsat, curat sau plin de mizerii, când nu-ți pasă împroști, când nu-ți aparține murdărești. De cele mai multe ori, trenul care ar fi urmat să mă ducă în viața cuiva nu vine și nu-mi rămâne decât să privesc la mâinile străine cum încearcă mai întâi să se topească, să se facă metal, apoi șine, într-un aliaj de carne și oțel. Piedică, lanț, cătușă sau mai știu eu la ce fel de închisoare servea amalgamul acesta făcut mai mult pentru arest decât pentru iubire. Partea mea e să adun chiștoacele, paharele de plastic – inimi de unică folosință, care se sparg la cea mai ușoară atingere, toate goale și plesnite, fără vreun trecut care să mai schelălăie când e deranjat. Chiar îmi imaginez pasageri rezemați de ferestre cum își scot ce au mai de preț, mai vital și aruncă, și se aruncă. Partea mea e să decojesc afișe, reclame, tot felul de declarații, să pregătesc terenul ca pentru primăvară. La mulți ani!

(sursa foto: pinterest.com)