Literatura de azi 
Fiu unic al unui ceasornicar care mai avea încă cinci fete, Pierre Beaumarchais (24 ianuarie 1732 – 18 mai 1799) a inventat un mecanism pentru ceasuri care le permitea să fie cu mult mai precise și compacte, dar una dintre cele mai mari realizări a fost un ceas montat pe un inel, pentru Madame de Pompadour, iar invenția a fost recunoscută ulterior de Académie des sciences, după o dispută cu M. Lepaute, ceasornicarul regal, care a încercat să și-o asume.
Beaumarchais a fost căsătorit de trei ori. Prima lui soție a fost Madeleine-Catherine Franquet, cu care s-a căsătorit pe 22 noiembrie 1756, dar care a murit, în circumstanțe misterioase, la doar 10 luni după căsătorie. Apoi, în 1768, s-a căsătorit cu Geneviève-Madeleine Lévêque. Cea de-a doua doamnă Beaumarchais moare și ea în împrejurări neelucidate doi ani mai târziu, deși majoritatea biografilor lui Beaumarchais cred că de fapt suferea de tuberculoză. Beaumarchais trăiește cu amanta lui, Marie-Thérèse de Willer-Mawlaz, timp de doisprezece ani, după care ea devine cea dea treia sa soție, în 1786. Împreună au avut o fată, Eugénie.
Dar toate astea au fost date uitării. El rămâne în memoria noastră ca dramaturg, bineînțeles.
Piesele lui Beaumarchais din seria Figaro cuprind Le Barbier de Séville (Bărbierul din Sevilla), Le Mariage de Figaro (Nunta lui Figaro), și La Mère coupable (redenumită mai târziu „L’autre Tartuffe”, în memoria marelui dramaturg francez Molière). Ele s-au bucurat de un mare succes și sunt jucate și astăzi în teatre și săli de operă.*
Imagine de pe beaumarchais-et-la-censure-au-18-siecle.e-monsite.com
*sursa: wikipedia
