Ramona Müller 
Fiecare oraş mare are un simbol care îl diferenţiază pe harta ţării şi îl individualizează pe harta lumii. Palatul Culturii din Iaşi este, fără îndoială, emblema absolută a oraşului, fiind un edificiu arhitectural veritabil, amplasat într-o zonă dragă locuitorilor şi apreciată de turişti.
Palatul este construit parţial peste ruinele Curţii Domneşti, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun şi atestată documentar în 1434. Între 1806-1812, principele Alexandru Moruzi demarează, pe același loc, construirea unui Palat Domnesc, iar proiectul este conceput de arhitectul vienez Johan Freywald. Domnitorul Mihail Sturdza va denumi noua clădire Palatul Ocârmuirii. Aici, Alexandru Ioan Cuza devine Domnitor al Principatelor Unite, în Sala Adunării Elective. Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare a fost aşezată în faţa palatului în anul 1883. Palatul este reproiectat în 1906 şi inaugurat în 1926 de către Regele Ferdinand al României. La inaugurare, Palatul beneficia de cele mai moderne instalaţii ale vremii în domeniul electric, încălzire pneumatică, termostate şi ventilaţii, sistem de aspiraţie, toate controlate de o centrală aflată la subsol.
Clădirea devine, pe rând, cazarmă a trupelor germane şi ruseşti şi spital de companie. În 1955, construcţia impunătoare primeşte denumirea pe care o are şi astăzi Palatul Culturii şi rolul de Muzeu al Moldovei. Turnul Palatului măsoară 55 de metri, iar interiorul numără 298 de încăperi. Surse neoficiale afirmă că Palatul Culturii trebuia să cuprindă 365 de camere, cifră ce simbolizează zilele unui an, dar chiar și așa construcția este grandioasă. La fiecare oră fixă, orologiul cu carillon din turn cântă Hora Unirii peste cele toate cele şapte coline ieşene, vestind trecerea timpului.
În afara celor patru muzee, Palatul Culturii prezintă câteva elemente de mare interes. În Sala Gotică se poate admira mozaicul care înfăţişează un „bestiarum” gotic, cu reprezentări aranjate concentric, înfăţişând animale fantastice: acvile bicefale, dragoni, grifoni, himere, lei. Sala Gotică este un spaţiu destinat ceremoniilor, dar şi istoriei. Aici este etalată o colecţie de portrete, începând cu Decebal şi Traian, continuând cu întemeietorii statului medieval până la Regele Carol al II-lea. În zona de vest a sălii se află un monumental şemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă „Arborele istoric”, împodobit cu portretele celor mai însemnaţi domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul Regelui Ferdinand. Sala Henri Coandă (Curtea cu Juri) a primit numele marelui inventator român datorită lambriurilor şi stucaturilor realizate de acesta, dintr-un material ce imită culoarea şi structura stejarului (bois-cement, un fel de ipsos care imită lemnul). Picturile din această sală prezintă oraşul Iaşi în trei ipostaze: istoric, artistic şi industrial.
Dincolo de arhitectură, ceasornicul din turnul Palatului Culturii a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Acesta moștenea amintirea orologiului instalat în turnul porţii Curții Domnești la 1728, care a dat, multă vreme, ritmurile orașului. După restaurarea din anii 2000, un lift face posibilă vizitarea mecanismului ceasului şi turnului.
În prezent, Palatul Culturii din Iaşi se găseşte în topul celor mai frumoase clădiri iluminate architectural din lume.
