suntem

suntem boabele aceluiaşi strugure,
tu şi eu,
neclintiţi şi încordaţi
sub aceeaşi coajă sălbatică,
înveliţi în binele şi răul
aceleiaşi licori;
trupurile ni se sfarmă
cu acelaşi scrâşnet
şi rod şi zeamă şi sâmbure,
avem gustul tuturor vârstelor,
mirosim la fel a toamnă
şi a smirnă,
a bob de ploaie tremurând în rod
magmă ferbinte;
simţim la fel, tu şi eu,
sărutul soarelui şi buzele ne ard la fel
sub aceeaşi pojghiţă-aşternut
pâlpâim cu pulsiunile aceluiaşi rod
scrâşnit sub dinţi de toamnă;
suntem, tu şi eu, boabele
aceluiaşi strugure,
tremurând la sosirea Culegătorului
cu braţe dezgolite de arşiţă.