Sfios mesteacăn

Cutreieram prin margini, pe-un drum

ce-nchide anii

destin înscris în palmă, puteam

să bat distanțe,

să văd zbătând în linii și-n trunchiuri albe,

pronii.

Sclipiri de sunet vin și-ncerc să aflu prag

e cenușiu și câmpul, în zbor iar cade

frunza

cu schimb de verde, ritmuri arama

o atrag

cu-ncolăciri de roșu vopsește vântul pânza.

Durerea toamnei gri cu ochi de stea ating

lumina printre ramuri, din nou

să ia avânt

alb unduiesc în vârfuri mestecenii

din Șpring,

iar vântul se pornește din umbră de cuvânt.

În munți mai dăm de-o frunză, pe-nalte stânci

pustii,

tristele ploi pornesc, cărări străbat și reci.

Sfios mesteacăn alb,

îmi amintești atunci

cum porți sub scoarțe seve,

tu moartea poți s-alungi.

În imagine: Șpring, localitate în județul Alba