Ramona Müller 
Ubi patria, ibi bene – Unde este patria, acolo este bine
(proverb latin)
Să fii călător în ţara ta înseamnă să pătrunzi în esenţa şi geneza obiectivului şi fenomenului pe care îl explorezi. Presupune să laşi selfiurile de o parte şi să impregnezi valoarea timpului în amintiri de nepreţuit. Să îţi cunoşti rădăcinile ca neam, reprezintă o condiţie sine qua non pentru înţelegerea ADN-ului tău existenţial.
Istoria nu poate şi nu trebuie aruncată la coş. Există în România numeroase edificii al căror ecou milenar dezvăluie profunzimea şi semnificaţia faptelor şi evenimentelor din arborele nostru genealogic. Multe dintre aceste clădiri necesită lucrări urgente de restaurare şi întreţinere.
Edificiul Roman cu Mozaic de la Constanţa silabiseşte de mai bine de 2000 de ani, într-o paradoxală rezistenţă despre vestigiile Tomisului şi timpurile de mult apuse. Amplasat chiar lângă Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, edificiul a fost descoperit întâmplător în anul 1959. În trecut, în perioada romano-bizantină, clădirea impozantă de trei nivele a fost ridicată pe malul înalt din faţa portului antic în secolele III-IV. În vremurile sale de glorie, edificiul a fost cea mai mare şi importantă construcţie din Imperiul Roman, reprezentând totodată locul unde se desfăşurau tranzacţiile comerciale şi depozitarea mărfurilor pentru cei care tranzitau Marea Neagră şi Marea Mediterană.
Nivelul superior este o sală necompartimentată, din a cărei suprafaţă de 2000 de metri pătraţi se mai păstrează doar o mică parte. Aici se vede o mică scenă cu trepte, acoperită cu marmură ca şi restul pereţilor. Se bănuieşte că din acest punct se făceau strigările licitaţiilor.
Printre resturile descoperite este şi bustul Împăratului Constantin cel Mare. Primul nivel face legătura direct cu portul şi cuprinde 11 camere-magazii, lucrate în boltă pentru stabilitate. La cel de-al doilea nivel se urcă pe nişte trepte solide de calcar. Împărţirea este similară parterului, tot 11 magazii înalte de 8 metri, fiecare cu o suprafaţă de peste 60 de metri pătraţi. Un alt punct de interes îl constituie zidul cu pilaştri refăcut parţial. Foarte multe amfore sparte sau intacte conţin cuie de fier, grâu carbonizat sau alte produse.
Dar cea mai mare comoară a edificiului este podeaua. Mozaicul de pe pardoseală este cunoscut drept mozaicul roman. Pavimentul sălii de la nivelul superior făcea parte dintr-un întreg desen sub aspect de covor, cu chenar central, lucrat din marmură şi piatră colorată în verde, negru, roşu, crem şi alb. Câteva dintre motivele folosite sunt cel al vrejului de iederă şi cel al funiei simple, specifică atât epocii respective, dar şi artei româneşti – funia vieţii. Motivul repetitiv al valului etrusc alb orientat spre stânga şi cel al valului etrusc cărămiziu orientat spre dreapta completează câmpul mozaicului. „Nodul lui David” este un model care evidenţiază funia triplă, o împletitură ce te invită să îi descoperi sensul. Pot fi admirate cercurile umplute cu solzi dispuşi circular, alte forme geometrice care înscriu diferite motive: tabla de şah, crucea gammata, funia împetită în patru, zig-zaguri etc. Un element esenţial al pavimentului îl reprezintă acel vas stilzat, kantharos, din care se înalţă două tulpini de iederă, fiecare având ataşat câte un porumbel, singura reprezentare zoomorfă din covorul mozaical.
Arta mozaicului, pictura pentru veşnicie, a fost dezvoltată de romani după ce i-au cucerit pe greci. Ei au dezoltat tehnicile de prelucrare şi lipire, răspândidu-le în toate regiunile pe unde şi-au purtat legiunile. Creând lianţi noi şi durabili, tăind bucăţile de mineral în dimensiuni aproape perfecte, romanii au reuşit să realizeze mozaicul policrom rezistent în timp. Constructorii romani au avut în vedere poziţia expusă a clădirii, situată pe faleză, şi au construit un sistem de drenare a apelor provenite din ploi, acest sistem de scurgere fiind funcţional şi astăzi, după aproape 2 000 de ani.
Călcăm pe istoria care încearcă să renască de sub tălpile noastre. Un fir de iederă împletit în funia vieţii ne reaminteşte de obârşia noastră.
