Eternă şi absolută

Când eram mică, credeam că succesul înseamnă fericire. Am greşit, pentru că fericirea este asemenea unui fluture care apare, ne delectează scurt timp şi îşi ia zborul curând. – Anna Pavlova (12 februarie 1881 – 23 ianuarie 1931)

Era deja o balerină cunoscută  şi apreciată a Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, avea 24 de ani, atunci când Mihail Fokin a creat pentru ea, în anul 1905, solo-ul „Moartea lebedei“, pe muzica din „Carnavalul animalelor“ de Camille Saint-Saëns, balet ce avea să devină emblema Annei.

Personalitatea tinerei balerine se prefigura foarte puternic din însăşi cuvintele ei: „Întotdeauna am vrut să dansez, chiar din copilărie. Nu-mi puteam imagina un alt viitor, nu mă puteam vedea în alt rol decât acela de dansatoare pe o scenă mare în faţa unui public numeros. Am vrut să întruchipez pentru ei perfecţiunea mişcării, cu sufletul la gură şi cu inima sărind din piept, pentru aplauzele acestora. Astfel, am construit castele în aer din speranţele şi visele mele, care s-au îndeplinit  atunci când am fost luată pentru prima dată la Teatrul Mariinsky … la o punere în scenă a Frumoasei din Pădurea Adormită … Am fost atât de vrăjită de spectacol că am stat nemişcată. Am îndrăznit cu greu să respir de teamă să nu rup vraja. Apoi, în actul al doilea, doar atunci când multe perechi dansau, am fost atinsă neaşteptat pe braţ. Am fost uimită, m-am uitat şi am văzut că mama mea era cea care m-a atins. Respiraţia mea s-a liniştit. „Nura”, a spus ea, „ai dori să dansezi cu ei?”. I-am spus „Nu, mai degrabă aş dansa singură acolo, la fel ca scumpa Prinţesă” … Când am împlinit opt ani nu mi-am mai putut ţine în frâu aspiraţiile mele, şi am cerut permisiunea de a învăţa să dansez…”

Turneele de peste două decenii şi-au pus amprenta pe sănătatea dansatoarei, iar în ianuarie 1931, când este implicată într-un accident feroviar, chiar dacă nu fusese rănită, a suferit un frig cumplit timp de douăsprezece ore. Astfel că, în avanpremiera unui spectacol din Olanda, în camera hotelului Des Indes, suferind de pneumonie, artista strângea pentru ultima oară la piept costumul lebedei, spunând: „Interpretaţi ultima măsură foarte blând.” În acea seară rolul ei în spectacol nu a fost înlocuit de nimeni, iar reflectorul a luminat locul gol.

Imagine de pe uncyclopedia.com