Mi-ai spus deseori,
că fluturii nu mor,
că timpul e-o minciună,
că noi suntem iluzii
născute din iarbă și cuvânt,
din rouă și adieri de vânt.
Mi-ai spus în zori,
că nopțile sunt albe,
că păpădiile vorbesc,
că noi suntem un fruct
născut din lacrimă și fum,
din balade triste și parfum.
Mi-ai spus cândva,
că în fântână e o poartă,
că drumul n-are capăt,
că noi suntem Scriptura
născocită din început-sfârșit,
din nicăieri și din nimic.
Mi-ai spus…