Stăteam întinsă în iarbă,
cu părul răsfirat, ca o pînză de păianjen,
cu sufletul jilav, într-o mare de întuneric,
căci razele soarelui se opreau la cîțiva
centimetri deasupra mea și, ca și cînd
s-ar fi temut de mine, începeau să latre.
Am adormit și am visat cîteva vise verzi.
Cînd m-am trezit, am văzut pe cer un soare verde
și pe el venind în grabă din fundul grădinii.
Desigur că și el era verde și nu știu de ce
am izbucnit în plîns.