Mariana Rogoz Stratulat 
Simt nevoia să-ți fac un dar,
să-ți șoptesc tăceri pe portativ,
să-ți strâng iubirea într-un calendar
și să-ți trăiesc,
ascunsă într-un fruct, admirativ,
uimirea timpului sprințar.
Simt nevoia să te uit o clipă,
să îți ating aripele dumnezeiești,
să îți ascult cum se-nfiripă
poemul ce-mi făgăduiești.
Simt nevoia să-ți fac un dar,
să-ți laud ochii, dimineața și parfumul,
să-ți număr pașii într-un dicționar,
să-ți răsar în cale, ca îngerii, pe drumul
vieții, legendar.
