Șotron cu îngerul

Am avut și zile mai bune,

când  jucam șotron cu îngerul,

cel mai bun prieten al meu,

nu știa cât îl iubeam

și am rămas așa,

vinovată că nu-i eram perfectă.

De la Adam încoace,

toate am avut nesăbuirea să încercăm

și era așa de simplu să primim

iubire.

Acum între rugăciuni și penitențe

deschidem zile albe, zile negre,

alergăm și ne întrecem cu furtuna,

ne desenăm bucurie în privire,

amăgind toamnele care

curăță locul

spre o albă poveste nescrisă.

Piramida răsturnată a dorințelor

îmi mai lasă timp,

exercițiul răbdării călește oțelul

din care arcul mirărilor

te aduce mai aproape

și-ți pot citi viitorul în ochi.

Eram din altă viață,

când ne cunoșteam…