Mariana Rogoz Stratulat 
Știi că mi-apari pe sub pleoape
în fiecare noapte?
Zăresc în ochii tăi
dorința de a vedea,
dincolo de lacrimi și zâmbete,
cum cresc visele tale,
cum se împletesc în jurul meu.
Între „eu” și „tu” există doar
ruinele unui pod,
încă neconstruit.
Tăcerea cuvintelor mele ne-a apropiat,
dezamăgirile tale ne-au îndepărtat.
Cu timpul,
visele s-au destrămat și,
într-o zi, în acea zi,
privindu-ne,
ne-am dat seama că
„noi”
nu a existat niciodată.
Știi… totul e
un sfârșit fără început.
