Ramona MüllerRamona Müller
15.06.2021

Libelula de cristal oferită de Crai

A fost odată un crai, care împărățea peste o țară. El a fost alungat de pe meleagurile sale de către oamenii răi. Trădat fiind de cei apropiați, craiul a fost însoțit de cei care aveau încredere în el în munții, ce parcă abia îi așteptau. Pădurile falnice și-au deschis brațele rămuroase pentru o prietenie vindecabilă doar prin fapte și sentimente autentice.

Astfel, la un capăt de țară, Pădurea Craiului a început să își spună povestea…și ce mai poveste! Pe hartă Munții Pădurea Craiului par un deget montan întins spre hotar, desprins din palma Apusenilor. Nu sunt la fel de semeți ca frații lor mai mari din Bucegi sau Rodnei, dar ascund în pântecele lor raiul subteran al României, peșterile.

Între văile Steazelor și Lazuri, Dealul Farcu, de 375 de metri, păstrează una dintre minunile României. Peștera cu Cristale din Mina Farcu este unică în Europa. Mai există o asemenea peșteră doar în Africa de Sud. Cristalele „macaroană”, formate din stalactite lungi și de un metru, cu forme neregulate, constituie punctul de atracție din golul subteran.

Din direcția Beiuș spre satul Remetea, ne îndreptăm către Roșia. Aici, la intrare, se poate observa o moară de apă funcțională, veche de 200 de ani, care și-a păstrat farmecul patriarhal. La peșteră, parcarea se face pe marginea drumului. Coborâm câteva scări admirând peisajul. Câțiva patrupezi latră, își apără teritoriul de o altă haită de câini. Sosește un grup de turiști, ceva mai numeros. Plătim biletele și intrăm însoțiți de un ghid, ghidușa, cum i se spune în partea locului. Peștera cu Cristale a fost descoperită întâmplător în 1987 de către un miner, în timpul lucrărilor de extindere a unei galerii din fosta mină de bauxită. Se spune că minerul care a intrat prima dată în peșteră, printr-o crăpătură subțire, nu a putut să facă altceva decât să repete necontenit o înjurătură, uluit de lumina lămpii cu carbid, pe care o reflectau cristalele de pe pereții din jur.

Pentru început, vizităm un mic muzeu cu utilaje și accesorii folosite de mineri – vagoneții în care se încărca bauxita, troliul de pe planul înclinat, panouri electrice și perforator. Observăm și o colecție de căști și lămpi folosite de mineri. Căștile aveau culori diferite. Cele negre erau ale muncitorilor, maiștrii purtau căști galbene, iar inginerii – albe.

Peștera are peste trei milioane de ani. Formațiunile minerale sunt într-o continuă formare, iar o simplă atingere le oprește creșterea. Un centimetru de calcit se depune în 250 de ani. Când a fost descoperită, peștera a fost vandalizată. Unii dintre mineri au rupt și au transportat cantități impresionante de cristale, apoi le-au vândut. Parcă pentru a se proteja împotriva omului, peștera și-a prăbușit tavanul galeriei, barând astfel intrarea. Acest sigiliu a contribuit la conservarea frumuseților interioare pentru 25 de ani. Amenajată ulterior la standarde europene, Peștera cu Cristale a intrat în circuitul turistic în 2012. Două peșteri din cele nouă goluri subterane sunt incluse în traseul turistic. 

Lumea cristalelor din măruntaiele pământului este sublimă, frumoasă și pură. Sclipirile de curcubeu scriu povestea unei lumi de întuneric, în care forța apei și măreția aerului au șlefuit din fărâmele de roci, cristale de calcit. Scoase la lumină din cavernele pământului, cristalele își pierd strălucirea și se închid la culoare. Doliul raiului subpământean…

Cristalele cresc atât în plan vertical, cât și orizontal. Forma lor variază și impresionează privirea, de la floare de lotus la evantaiuri și iatagane fragile. Unele au o valoare energetică deosebită, inducând o stare de calm și relaxare, lucru apreciat și de cercetătorii din domeniul speoterapiei. Peștera este împărțită în trei sectoare: turistic, speologic și științific. Fiecare compartiment are propriile reguli.

Emblema peșterii este libelula de cristal.

Metamorfoza libelulei, ca insectă este incompletă. Ouăle depuse direct în apă trec în stadiul de larvă după câteva săptămâni sau uneori, ani buni. Maturizarea continuă și după ce adultul a început să zboare, ea constând în achiziția culorilor definitive , care sunt în general mai aprinse. Unele libelule sunt migratoare. Una dintre cele mai mari migrații cunoscute ale insectelor este o călătorie multianuală generațională de 18 000 de kilometri, fiecare exemplar parcurgând peste 6000 de kilometric. Libelula este în mod normal, un indicator al apei. Prezența acestei insecte lângă o apă curgătoare sau stătătoare, este un indiciu că apa nu este poluată. Aici, libelula de cristal este un reper al condițiilor subpământene, pentru că în aceste goluri subterane raportul aer- apă este foarte important. Numai în spațiile închise se formează cristale. Dacă ar fi avut legătură cu exteriorul, cu aerul de afară cristalele nu s-ar mai fi format.

O libelulă într-o Românie subterană așteaptă să fie descoperită și de alte generații. Ea nu migrează, ci așteaptă docilă în păienjenișul de cleștar al Craiului. Labirintul peșterii seamănă cu o disecție în toracele unui monstru de piatră, ale cărui coaste sclipesc de la cristalele de calcit lipite de ele. În stânga o perdea împietrită de calcit alb-lăptos își curbează faldurile diafane. Calcitul este laptele muntelui. Sălile strâmte și colțuroase cu pereții umezi, de culoare roșiatică derulează un film speologic impresionant. Și cum să nu rămâi fascinant, când afli că doar aici și în Africa de Sud există asemenea peșteri care pot fi vizitate?! Bogăția Munților Pădurea Craiului se află în străfundurile pământului, în hrubele vechi de când lumea. Formă și armonie, culoare și strălucire sunt argumentele subordonate frumuseții interioare. Natura nu caută aproape niciodată forme desăvârșite, pentru că tabloul descriptiv în lumea subpământeană poate fi înțeles doar cu ajutorul simțurilor.

După vizita peșterii, la suprafață, se poate urca într-un punct de belvedere — un balcon situat la peste 50 de metri înălțime, deasupra stâncilor și a unei văi încântătoare. Curajoșii pot încerca și un zbor cu tiroliana peste o prăpastie de 270 metri lungime. De asemenea, puteți servi o masă copioasă din păstrăv la grătar cu mămăliguță la una dintre păstrăvăriile din zona Roșia-Lazuri.


(sursa foto: youtube.com)