„Fiul Agapiei”

A trecut la cele veșnice poetul GHEORGHE SIMON, „Fiul Agapiei” cum își (și i se) spunea.

S-a născut în 1950, la 27 martie, lângă Mănăstirea Agapia. După absolvirea Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, în 1975, Rectoratul Universității îl propune pentru învățământul superior și cercetare, propunere de care Gheorghe Simon nu va beneficia, din motive politice și birocratice. Va rămâne profesor de limba franceză, la Agapia.

Debutează editorial cu volumul „Fulgere captive” (poeme), editura Junimea, 1984. Urmează volumele „Viața după Iisus”, „Duminica absențelor”, „Ardere de tot”, „Amin Agapia”, „Fractalia”, „Dialoguri la Agapia” (cu prof. Mihai Zamfir), „Dumnezeu citește din cartea vieții”, „Jurnalul unei asceze”, „Nume și chipuri”, „Canonul iubirii”, „Fiul Agapiei”, „Agapia perpetua”, „Calea iubirii”, „Liturghia clipei”, „Calea numelui”.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor și al Asociației Europene „François Mauriac”.

A lăsat, în manuscris, volumul de eseuri „Cuvântul și ordinea divină”, încredințat scriitorului și prietenului Adrian Alui Gheorghe.

Poetul Gheorghe Simon a fost și un om exemplar, de o rară modestie, blândețe și simplitate, de o smerenie autentică. Poezia lui, scrisă cu har și „cu puterea simbolului creștin” (Adrian Alui Gheorghe), merită să intre în atenția și interpretarea criticilor literari actuali.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ascultați două poeme de Gheorghe Simon, în lectura autorului, difuzate la Radio Trinitas, duminică 16 mai 2021, la emisiunea „Revista Culturală Trinitas”.