Mariana Rogoz Stratulat 
Suntem două umbre în căutarea
unui punct din infinit…
Ce lungi tăceri ne sunt cuvintele!
Ce pași stingheri ne sunt secundele!
Amintirile ni le-am uitat sub pleoape,
în numere maestre,
în slove mute, oarbe, șchioape…
Cântă-mi o doină sau un surâs,
spune-mi un basm sau un sărut…
Nu vreau să dorm… Somnul mă obosește…
Unde am dispărut?
Aș vrea să-nvăț din nou
să mă trăiesc,
să te iubesc.
