Mariana Rogoz Stratulat 
Ascult tăcerea, apoi întunericul
reflectându-se
în oglinda magică
de dincolo de margine.
Îți simt mâinile
atingându-mi cu tandrețe
trecutul și țărmul alb.
Te iubesc
până dincolo de valuri,
până dincolo de cântecul
sirenelor.
În zori,
umbrele noastre se îmbrățișează
într-o răscolitoare poezie…
