Caliopia Tocală Ca un copac înflorit asediat de albine
îmi simt trupul năpădit de zei.
Rugina dispare din sunete și imagini,
pietrele se sparg sub copite de miei.
E o zi înaltă, înaltă și de abur,
cu un ceas mare și rotund în loc de soare
din care picură și se topesc în iarbă,
secunde moi, murmuitoare,
iar eu, cu înfrigurare,
caut metafore noi, care să numească
cel de-al doilea al tuturor lucrurilor,
invocat să se nască.
